Nu am nici pe departe experienta lui Sexi Braileanca dar ma incumet sa scriu despre asta.
Si curajul imi vine daca nu din genul asta de experienta dintr-o indelungata reflectie asupra placerii de a face dragoste.
De ce zic eu ca nu este un joc? Pentru ca la prima vedere ar parea ca sunt multe asemanari. Are reguli ca si un joc si ar fi bine sa fie stabilite inainte de fluierul de inceput al partidei. Are jucatori care au ceva de castigat. Are scheme de joc mai mult sau mai putin inspirate. Are finalizari spectaculoase. Are pauze si reluari. Are momente unice de inspiratie.
Deosebirea ar fi ca cere mult mai mult de la jucatori. Cere intimitate si incredere. Cere sinceritate. Cere sa faci eforturi pentru a trece de inhibitii. Si culmea ca le cere din primul minut si niciun antrenament nu te pregateste pentru asta. Joci la aceeasi poarta, in aceeasi echipa dar primesti odata cu bucuria inscrierii si toate problemele, supararile, frustrarile celuilalt. Si cand se amesteca fluidele se amesteca la nivel molecular si tristetile si fericirile. Nu mai esti singur si nici nu o sa mai fi vreodata. Daca iti place singuratatea mai bine stai pe tusa. Daca nu-ti place go on.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu