Cand nu stiu cum sa spun despre ceva ce este cred ca ma pot apropia mult de adevar daca ma gandesc ce nu este. De exemplu, fericirea nu este suferinta (suferinta fizica, emotionala, sufleteasca, etc.).
Zic bine? Sau gresesc? Pentru ca unii pot gasi o anumita voluptate in suferinta. Fara sa fie masochisti, desigur. Doar ca simt o inaltare prin renuntarea la unele lucruri care le-ar asigura confortul. Eventual ca plata pentru vreo vina (plata prin care ar fi apoi absolviti de vina respectiva) sau in speranta obtinerii unei rasplati viitoare.
Tot gandindu-ma ajung sa cred ca fericirea e personalizata. E atat de particulara incat sunt tot atatea situatii generatoare de fericire cati oameni exista.
Asa ca, atunci cand mi se ureaza "sa fii fericita" simt nevoia sa aflu ce crede omul cu urarea ca inseamna fericire ca sa stiu ce imi ureaza de fapt.
Si tot gandindu-ma mai departe cred ca fericirea e o alegere: aleg cum ma afecteaza ceea ce mi se intampla. Asa ca va urez si eu sa fiti fericiti - adica sa aveti limpezimea si linistea care sa faca posibil sa alegeti partea buna din ceea ce vi se intampla.
Multumesc de urare!si de provocare!
RăspundețiȘtergereCe e fericirea?e o stare?e un fapt?
E o putere,aceea de a tine in echilibru balanta,puterea de a te ridica oricat de jos ai ajuns, si de a putea privi cerul in ochi. Fericirea e lipsa razboiului interior, renuntarea la armistitii si trairea pacii cu tine.
E greu de atins acest pisc?
uneori da, alteori vine de la sine,cand te ierti.
Te imbratisez,
Elena
foarte frumos :) multumesc
RăspundețiȘtergereda, vine de la Sine :)
RăspundețiȘtergerete imbratisez