miercuri, 5 decembrie 2012

Iubirea - http://puterea-mintii.ro/iubirea/

(am primit textul pe email cu subiectul "parintele Arsenie Boca". am cautat pe net si am identificat ca sursa pe cea din titlu. sper sa fie corect. nu am reusit sa aflu legatura cu parintele Arsenie Boca.)

Renunta la tot ce te impiedica sa iubesti


A iubi nu inseamna “a avea emotii”. A iubi inseamna: a fi bland cu altul si a fi blind cu tine insuti , a fi tolerant si ingaduitor, a fi ferm, dar nu rau, a fi corect si cinstit cu tine si cu altul, dar nu a judeca, a ierta pentru ca tot ce este gresit este cauzat de experiente trecute si genereaza suferinta si, ca urmare, totul poate fi iertat la tine si la altul. A nu repeta comportamentele care creaza suferinta altui om sau tie insuti , a-l incuraja pe celalalt, a-l sprijini si a-l ajuta sa se simta mai bine, sa rada, sa fie vesel si sa paseasca in viitor cu incredere si speranta.


Cind invatam sa vorbim, noi invatam sa le dam o denumire lucrurilor din jur, sa stim ca un lucru este bun sau alt lucru este rau, sa stim ca, daca punem mana la priza, riscam sa ne alegem cu suferinta si daca cineva se comporta mai rece cu noi invatam ca aceasta persoana nu ne iubeste.Tot ce invatam este o conventie. Felul in care inmagazinam informatia despre lume si viata isi pune amprenta asupra comportamentului, a afectivitatii, a vietii noastre. Fiecare om constientizeaza conceptia despre lume si viata in stilul sau si constatam astfel ca, ceea ce este bun pentru unul este rau pentru altul. Ceea ce este frumos pentru unul , poate fi urat pentru altul.

Conceptul de perfectiune ramane doar o utopie si nu incape in sfera exprimarii firescului omenesc din simplul motiv ca el este generat de felul in care am interpretat valorile vietii si ale lumii. Perfectionosmul este, in schimb, stimulativ si este benefic in ridicarea stimei de sine, a tendintei legitime de autodepasire.Cand ii cerem altui om sa fie perfect, noi cerem sa fie perfect din punctul de vedere al valorilor pe care noi le-am creat.Dar el a perceput, poate, total diferit valorile omenesti. Ne luptam cu metehnele celor pe care vrem sa-i schimbam, afisind noi insine un program, care nu este decat subiectiv si care ne duce, in mod evident, la suferinta mentala, emotionala, sufleteasca, la incapacitatea noastra de a ne exprima iubirea fata de cei din jur, la sentimente profunde de vinovatie si autovictimizare.

“Singura fiinta de pe lume pe care o puteti schimba si care va genera schimbarea lumii din jurul vostru sinteti voi insiva”.Cand singura noastra preocupare este aceea de a urmari defectele si lipsurile altora, noi nu ne mai iubim si nu mai putem iubi.De ce se intampla astfel? Pentru ca schimbindu-ne pe noi, schimbam cantitatea de suferinta si de vinovatie, tendinta de autovictimizare si judecata prin ochii carora percepem lumea, oamenii din jur, pe noi insine si intreaga existenta. De exemplu, dorinta expresa de a fi iubit devine un program generator de suferinta inimaginabila. Din dorinta de a fi iubiti , apare suferinta de a nu iubi si suferinta de a nu gasi niciodata o iubire care sa ne satisfaca pe deplin sau nu atingem niciodata un sentiment de implinire si multumire sufleteasca.

Dorinta de a fi iubiti este cauza esentiala a faptului ca nu iubim si nu ne iubim pe noi insine. De ce? Pentru ca atunci cind ne vom programa sa fim iubiti, noi vom cauta la ceilalti fiecare gest, fiecare cuvint, fiecare fapta care arata ca ei nu ne iubesc. Pretentiile noastre vor creste continuu si acest fenomen este urmarea faptului ca urmarind defectele si lipsurile altora, noi nu mai iubim.

Nu mai sintem buni. Nu mai sintem toleranti. Oamenii sunt rai, dar aceasta rautate ascunde suma suferintelor inmagazinate pana in acel moment.Rautatea este o manifestare a suferintei in sine si a temerii ca va urma o noua suferinta in momentul imediat urmator.Nu mai avem rabdare si intelegere. Exista o tendinta de dominare. In timp, nu le dam celorlalti dreptul de a-si asuma responsabilitatea alegerilor lor in viata. Vrem ca ei sa aleaga ce vrem noi ca ei sa aleaga. Vrem sa le luam libertatea. Iar ei vor dori sa evadeze. Ei se vor simti inlantuiti si sufocati si, de aceea, la randul lor, risca sa piarda capacitatea de a iubi. Si astfel fara sa simta, unul va deveni victima si celalalt va intra cu succes in pielea agresorului tortionar.

Exista o corespondenta intrinseca intre vicrima si agresor. Relatia intre acestia nu este intimplatoare niciodata.

Relatia victimei cu agresorul este una vindecatoare si educativa.Reciprocitatea actioneaza si cand unul se schimba in interior, se schimba si celalalt. Paradoxul in sfera existentei omenesti este acela ca relatia are un sfarsit neasteptat .Cel ce iubeste absolut sfirseste prin a nu mai iubi si renunta la orice il face sa nu mai iubeasca. Si primul lucru responsabil de lipsa noastra de iubire este pretentia de a fi iubiti. A alege sa fii tu cel care iubeste este primul pas catre schimbarea interiorului, a mintii si a emotiilor. Si ce sa facem pentru a iubi? Sa incepem prin a exersa iubirea pentru ceilalti in conditiile in care sintem in acest moment. Chiar daca primiti sau nu un raspuns iubitor de la ceilalti, iubiti.

Ajutati pe cineva, fie ca va spune multumesc sau nu. Dereticati prin casele voastre, gatiti cu drag si amintiti-va ca faceti aceste lucruri pentru ca “voi ati decis sa iubiti”. Daca aveti copii, invatati-i sa faca la fel. Invatati copiii sa daruiasca. Sa ajute. Sa observe suferinta celorlalti in rautatea lor. Cind ei gresesc in mod evident, sa stiti ca asteapta o pedeapsa, dar nu pentru ca pedeapsa este necesara, ci pentru ca I-ati pedepsit in trecut si de cite ori se simt vinovati, inconstient, ei doresc si fac lucruri pentru care “stiu ca vor fi pedepsiti”.

Cu dragoste si cu intelepciune schimbati felul de pedeapsa al copiilor. Cind gresesc, amintiti-va, fiti constienti de faptul ca ei se simt vinovati. “Stiu ca ai gresit, dar n-am sa te pedepsesc, pentru ca stiu ca poti schimba acest comportament”. Voi insiva gresiti pentru ca sinteti programati pentru a fi vinovati si pedepsiti. Cind nu va pedepseste altcineva, va pedesiti singuri, prin suferinte diverse. Cind asteptati sa fiti iubiti, voi stiti ca nu iubiti si abordrea aceasta este modul in care va pedepsiti pentru lipsa voastra de dragoste. Dar nimeni, absolut nimeni pe lumea aceasta nu este conceput de Dumnezeu sa nu poata iubi.Caci Dumnezeu este iubire, o iubire nemarginita.Aceasta este numai o frica omeneasca pe care o putem depasi intelegind ca iubirea nu este o manifestare hormonala, ci exprimarea bunatatii, a intelegerii, a rabdarii si a compasiunii pentru cei din jur. Alegeti clar: “De azi inainte vreau sa fiu eu acela care iubeste”. Rugati-va pentru a putea iubi, tineti post, faceti exercitii fizice, supravegheati-va mintea si rugati-va pentru ginduri bune cind ele contin ura, suparare la adresa voastra sau a celor din jur. Orice metoda va va ajuta sa iubiti, folositi aceasta metoda, dar nu fara a renunta la pretentia de a fi voi cei iubiti. Daca tot timpul va victimizati si aruncati vina in circa altora, daca va plingeti de mila si va considerati neiubiti se intimpla pentru ca “cereti sa fiti iubiti”. Renuntind la acest fel de a privi lucrurile, care ne impiedica sa iubim, vom realiza lucruri extraordinare: ne vom iubi pe noi, vom iubi pe cei din jur si vom descoperi ca noi si ceilalti sintem uniti, sintem parti ale aceleeasi fiinte, Dumnezeu Tatal, parti care se straduiesc sa fie acceptate si iubite. Nu uitati ca in fiecare moment voi alegeti ceea ce vreti sa fiti; cind il judecati pe altul, veti sfirsi prin a face lucrul pe care il judecati la el. Aceasta se intimpla pentru a intelege ca ceea ce un om face este determinat de perceptia pe care el o are asupra lumii.

Nu uitati ca niciodata : nu exista cineva din afara voastra care va incurca sa iubiti; numai in voi, in preocuparile voastre mentale sint cauzele lipsei de iubire si la acestea trebuie sa renuntati.

Un comentariu:

  1. De azi inainte vreau sa fiu eu acela care iubeste.
    Te imbratisez,
    Elena

    RăspundețiȘtergere