Stiti vorba aia ca ce isi face omul cu mana lui mai rar sa o desfaca cu mana altuia. Asa ca ia sa punem noi manutele si sa descurcam ce am incurcat prin itele acestei vieti.
Se pare ca exista un mecanism psihologic de potentare a placerii prin limitarea accesului la ea. Si limitarea se poate face prin tot felul de metode (care de care mai creative): interdictia sociala (ce zice lumea, e ilegal, e pentru altii mai bogati, deranjez pe altii), interdictia morala (nu am voie, nu am dreptul, as fi un om rau daca fac asta, ajung in iad), interdictia fizica (mor, ma ingras, fac cancer, fac riduri, mi se lasa sanii, nu suport frigul, nu rezist fizic, etc), interdictia estetica (nu-mi sta bine, ma face sa par grasa, prea scunda sau prea inalta, nu merge cu geanta asta, mi-am uitat cerceii acasa, etc), interdictia temporara (nu inca, nu i-a venit timpul, nu sunt pregatit, nu azi, nu acum, poate candva), interdictia spatiala (nu aici, ma vede lumea, nu ma avantajeaza lumina asta).
Eu constientizez acest mecanism la mine si poate ca m-a ajutat sa gust unele placeri la o cota mai inalta. Dar prefer gustul natural oricarui potentator de gust. Prefer sa decodez ce imi spun papilele gustative decat sa ma "ametesc" direct pe neuroni. Nu (mai) mint deci nu am chef sa ma (mai) mint nici pe mine insumi.
Mai bine anulez mecanismul asta si ma asigur ca deblochez altul: "imi permit sa simt placerea aceasta. imi face bine."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu