Dragele mele, neveste si sotii, anul asta este un an fara sot. Numarat de la Hristos. (Ce alt reper mai bun si mai edificator am fi putut sa gasim?). Asa ca fac aici un apel umanitar de a renunta la a-l privi pe colegul nostru de camera ca sot si sa-l vedem, macar anul asta, ca barbat (asta si e, nu?).
E naspa sa-l descalificam din rolul lui Bruce Willis numai pentru ca acum 10, 15, 25 de ani, intr-un moment de slabiciune interioara, hipnotizat de vocile din subconstient care sopteau 24 de ore din 24: "seamana cu mama. seamana cu mama....", scaldat in persuasiunea dezvoltata cu mai multa sau mai putina constienta de iresponsabila noastra carisma, imbrancit de urgenta hormonala si influentat subliminal de mesajul filmelor romantice la care l-am tarat: "e rau sa fii singur si batran. e bine sa fii cu cineva care sa te ingrijeasca ca pe un bebelus." s-a hotarat sa ne intrebe daca vrem. Si noi vroiam, Doamne cum mai vroiam....
Totusi sa facem un efort si cu toata bunavointa sa il vedem anul asta - fara sot - din nou ca barbatul care ne facea sa visam in loc sa dormim, sa tacem in loc sa vorbim, sa imbratisam in loc sa criticam, sa admiram in loc sa schimbam.
Sa abandonam comportamentul tip "familia Flinstone", nu pentru ca am fi evoluat in vreun fel in ce priveste familia fata de epoca de piatra, ci doar pentru ca e un an fara sot (dupa Hristos).
Deci asa NU:
si asa DA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu