O portocala

O experienta de viata, adica o intamplare traita pe pielea ta, cuprinde si o lectie. Cred ca mai contine si altele dar acum m-am oprit asupra acestei perspective.
Iar lectia, daca ar fi sa o aseman cu ceva care trebuie digerat, ar fi o portocala. Pentru ca, exact ca si portocala, are la suprafata o coaja amara, foarte amara (dar si aromata) care este frica. Daca te opresti cu muscatul la coaja, te alegi cu o lectie care te invata frica. Daca insa ai intelepciunea de a face o analiza mai profunda ajungi la miezul suculent si dulce care te invata despre incredere, despre rabdare, despre compasiune, despre perseverenta, despre grija pentru ce e in jurul tau, despre adevar si integritate, despre iubire. Si despre altele pe care si eu le mai am de invatat.
Anda stia ea ce stia cand ne canta asa, dada, chiar asa:


Iti mai amintesti iubirea mea
Cand ne-am intalnit cu dragostea
Pasari albe n zbor se leganau
Zmeie de carton se ridicau

Incercam sa vad ce nu vedeam
Incercam sa stiu ce nu stiam
Nu mi-ai spus nimic si in cerdac
Floarea florilor tu nu mi-ai dat

Intr o zi mi-ai daruit 
O PORTOCALA
Eram doi copii si aveam 
O PORTOCALA

Lumea toata ne parea
O PORTOCALA
Soarele era si el 
O PORTOCALA


DA DA DA 
DA DA DA
CHIAR ASA

Anii au trecut iubirea mea
Au trecut la brat cu dragostea
Drumurile lor le-am strabatut
Zmeii de carton au disparut,

Dar te rog sa crezi nu pot uita,
Cel mai drag suras din viata mea,
Steaua stelelor nu-mi vei fura,
Floarea florilor tu nu mi-ai da.

Intr o zi mi-ai daruit 
O PORTOCALA
Eram doi copii si aveam 
O PORTOCALA
Lumea toata ne parea
O PORTOCALA
Soarele era si el 
O PORTOCALA

DA DA DA 
DA DA DA
CHIAR ASA



Versuri de la: http://www.versuri.ro/