Din tehnologia despartirii

Daca aveti chef sa degustati o despartire tineti cont ca efectele sunt asa: o stare initiala de soc in care nu simti nimic- nici bun, nici rau decat un imens gol si o mare confuzie; urmata de o durere profunda si sfasietoare care nu trece cu nimic (oricat de tari ar fi drogurile) ci se stinge singura la un moment dat, dupa ce a scazut gradat catre un nivel suportabil (cam ca o migrena care devine durere de cap); urmata de o tristete care te insoteste toata viata si care nu poate fi exorcizata de nicio bucurie, oricat de mare ar fi ea. Tristetea asta a ajuns sa fie a mea si sa facem impreuna omul care sunt: un fel de fata amaruie.




Tatiana Stepa

Împarte, Doamne, cu mine durerea

Din lacrima care Te strigă
Şi dă-mi alinarea şi dă-mi mângâierea
Împarte cu mine durerea.

Împarte, Doamne, cu mine tăcerea
Ce noaptea se lasă pe ploape
Când somnul sau moartea sunt tot mai aproape
Împarte cu mine tăcerea.

Dă, Doamne, iarnă să mă adoarmă
Să mă îngroape cu tot cu toamnă
Să cadă albă peste destine
Să nu mai ştie nimeni de mine.

Împarte, Doamne, cu mine trădarea
cu care mă acoperiră
Şterge-mi din lacrimă chinul şi sarea
Împarte cu mine trădarea.

Împarte, Doamne, cu mine minciuna
Zvârlită pe singurătate
Şi linişte pune acum peste toate
Împarte cu mine minciuna.

Dă, Doamne, iarnă să mă adoarmă
Să mă îngroape cu tot cu toamnă
Să cadă albă peste destine
Să nu mai ştie nimeni de mine.

Împarte, Doamne, cu mine iubirea
Risipă ursită risipei
Şi lasă uitarea la marginea clipei
Împarte cu mine iubirea.

Împarte, Doamne, cu mine tristeţea
De-aţi pune pe umeri povara
Durerii, tăcerii, minciunii, trădării
Împarte cu mine tristeţea.

Dă, Doamne, iarnă să mă adoarmă
Să mă îngroape cu tot cu toamnă
Să cadă albă peste destine
Să nu mai ştie nimeni de mine.