Cum? Inca una? Dupa toate sarbatorile de iarna si chiar si dupa ziua lui Eminescu?
Da!!! Este. Este sarbatoarea vietii. Si sarbatoresc cu toate celelalte din jurul meu.
Nu vedeti ca e de ajuns sa zgariem putin in pamant si ni se umple mana de viata? Ca e de ajuns sa respiram si ni se umple corpul de viata? Ca e de ajuns sa privim un petic mic de cer, mic cat deschizatura dintre doua blocuri si ni se umple privirea de viata?
Viata colcaie in jurul nostru. Radiem viata prin porii pielii noastre. Si Universul este atat de mare incat sunt convinsa ca acum, chiar in acest moment, se naste pe inca o planeta viata.
Atata vreme cat pot sa simt asta sunt tanara!
Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă ştie pe de rost
şi ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge,
cum aş putea întoarce copilul care-am fost
când carne-mi înfloreşte şi doar uitarea plânge.
Sunt tânăr, Doamnă, lucruri am aşezat destul
ca să pricep căderea din somn spre echilibru,
dar bulgări de lumină dac-aş mânca, sătul
nu m-aş încape în pielea mea de tigru.
Sunt tânăr, Doamnă, tânăr cu spatele frumos
şi vreau drept hrană lapte din sfârcuri de cometă,
să-mi crească ceru-n suflet şi stelele în os
şi să dezmint zăpada pierdut în piruetă.
Sunt tânăr, Doamnă, încă aripile mă ţin
chiar de ating pământul pe-aproape cu genunchii,
această putrezire mă-mbată ca un vin
căci simt curgând prin dânsa bunicile şi unchii.
Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, de-aceea nu te cred,
oricât mi-ai spune, timpul nu-şi ascute gheara
deşi arcaşii ceţii spre mine îşi reped
săgeţile vestirii, sunt tânăr. Bună seara!
(Mircea Dinescu - Sunt tanar, Doamna)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu