Iubirile neimplinite

Nu toate iubirile se implinesc.
Unele rateaza zilnic, la fiecare rasarit de soare sa se indrepte spre implinire. Exact ca un mar care rateaza sa cada. Se ridica nefiresc spre cer si se opreste pe o orbita a Pamantului, prins in forta de atractie pe care dintr-o data nu a putut sa o mai ignore. Si se roteste si se roteste.... Fara vreo sansa de a simti vreodata senzatia de rodire pe care i-ar da-o contactul efectiv cu pamantul, cu viata.
Nu poate decat sa-si inchipuie cum e sa fie cald si cum e sa fii viu. Stie ca are in interior toata teoria despre cum e sa fii copac, inscrisa in codul genetic din seminte dar stie ca nu va experimenta niciodata asta. Contempla continuu dintr-un spatiu rece, mort viata pe care niciodata nu o va atinge.
E constient ca astfel se conserva si ca durata lui poate parea o eternitate celor de jos, dar tanjeste dupa caldura si mireasma putregaiului. Apoi dupa forta incoltirii si implinirea de copac.
Il inteleg...........