La taclale

Conversatie intre Minte si Inima
Mintea: Zici ca suntem iubite...
Inima: Ihi...
- Deci asta inseamna ca avem un prieten cu care sa mergem la film, teatru, concerte.
- Nope.
- Atunci inseamna ca avem un partener pentru excursii si vacante minunate.
- Nope.
- Aaaa, stiu. Avem un partener pentru sex senzational.
- Nope.
- Nu? Atunci macar spermatozoizi pentru ovulele noastre si apoi un tata pentru copiii nostri, care sa ne ajute sa-i asistam atat cat vor fi persoane asistate.
- Nope.
- Nu? intreba mintea din ce in ce mai in deruta. Atunci avem un prieten care sa faca treburile de barbat pe care se intampla sa le avem de rezolvat.
- Nope.
- Un sofer.
- Nope
- Un psiholog pentru zilele noastre de deprimare.
- Nope.
- Un martor la viata noastra si un bun sfatuitor atunci cand nu stim ce sa facem pe la intersectii.
- Nope.
- Cum nu? Nimic din toate astea! Atunci vrei sa accept ca e o stare de a fi, un fel de atmosfera eterica cum este cea in care se propaga undele, in care sa respiram si sa traim toate lucrurile de mai sus cu altii? Bine dar asta este peste puterea mea de acceptare, exclama mintea gata sa-si ia talpasita.
- Nu exista "peste puterea ta de acceptare". Pe langa alte lucruri minunate esti si o masinarie eficienta de a crea lumi virtuale. Mai stii exemplul ala cu durerea dintr-o mana amputata? Deci creeaz-o si pe asta.
- Ok. Dar am o intrebare si scuza-ma ca e logica. Nu e asta modelul mamei tale indragostita de tatal tau mort de 30 de ani?
- Eu nu pot opera cu modele, zice Inima. Eu cred ca tot ce simt e original si ca nimeni nu a mai trait asa ceva.
- Nu-i nimic. Eu excelez in lucrul cu modele. O stii pe aia cu "dati-mi un punct de sprijin si misc Universul"? Exact asa si eu: dati-mi un model si va fac orice realitate vreti.
- Ti-am spus, nu o stiu pe asta cu modelele. De fapt vezi ca suntem atat de diferite incat ne e greu sa accepta ca exista cealalta?
- Si totusi stam de vorba, zise Mintea si zambi cu zambetul imaginii din oglinda.
- Sa ne facem fiecare partea noastra, zise Inima si zambi cu un zambet din inima.
- Da, fu de acord Mintea.
- Te iubesc, spuse Inima.
Si se apucara de creat....Fiecare cu partea ei.