Azi ma simt putin pierduta si pentru ca sunt in legatura cu Universul - ii multumesc lui Dumnezeu pentru asta - imediat am primit mesajul asta:
"în această zi din viața ta, cred că Dumnezeu vrea ca tu să știi ...
...că dacă un om nu ştie direcţia către care se îndreaptă nici un vânt nu-i este favorabil.
Seneca a spus asta şi avea dreptate. Trebuie să ştii unde te îndrepţi pentru a ajunge acolo. Această cale pare simplistă, dar mulţi oameni nu au nicio idee despre unde merg în viaţă-- şi cu atât mai puţin către ce se îndreaptă în Călătoria Sufletului lor.
Totuşi, acestea sunt lucruri care trebuie decise, nu descoperite. Prea mulţi oameni aşteaptă să descopere ceea ce trebuie să decidă; să lase să aibă loc la voia întâmplării ceea ce ar trebui să aleagă. Tu eşti unul dintre aceştia ?
Cu dragoste, prietenul tau,
Neale Donald Walsch"
Oare stiu directia? m-am intrebat. De fapt intrebarea buna ar fi: am decis care e directia? Pentru ca daca iau aceasta decizie poate ca nu se schimba ce voi face maine dupa ce ma trezesc dar undeva in adanc se va orienta tot ce fac catre directie. Iti amintesti experimentele cu pilitura de fier? Asa e si cu decizia asta: odata luata e ca si cum ai pune sub o pilitura de fier un magnet. Toate se orienteaza intr-o anumita directie. Nu se schimba compozitia fierului dar se orienteaza intr-un fel coerent.
De ce cred ca am ajuns intr-un moment de decizie? In primul rand am ajuns la o maturitate de dincolo de descoperiri. Da, am descoperit, am facut-o pe asta. Am bifat-o. Lucrurile pe care le aveam de descoperit s-au lasat vazute si le-am vazut. Stiu ce imi place, cu ce ma simt bine, in ce fel de actiune ma simt bine, ce ma face fericita, ce ma face sa ma simt implinita. Da, m-am descoperit. Stiu si ce iubesc si de ce. Si daca am aflat toate astea nu a fost fara rost. Decizia va da sens acestei cunoasteri.
Fata de alte dati cand m-am simtit in fata unei decizii de data asta constientizez ca este altfel. Nu simt niciun fel de urgenta. Si nu simt nicio presiune. Doamne iti multumesc pentru aceasta liniste si pentru aceasta pace. Simt o recunostinta imensa pentru ele. Asa ca din pace cred ca poate inflori si decizia mea ca un fel firesc de a-mi continua viata in armonie cu ceea ce sunt si cu ceea ce iubesc.
Da, o sa meditez exact la asta: Doamne coboara Duhul tau peste mine ca sa-mi continui viata in armonie cu ceea ce sunt si cu ceea ce iubesc, in adevar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu