S-a facut frate 10 lei jumatatea de kg! Eu zic ca inca merita. E foarte satios si ies multe portii.
Va zic reteta cu ciuperci.
sâmbătă, 31 iulie 2010
vineri, 30 iulie 2010
Mandat incheiat
Se pare ca ceasul meu biologic ticaie numai ritmuri circadiene, cele lunare urmand sa se rezume numai la calendarul din perete. Cum e?
joi, 29 iulie 2010
Placinta cu mere
Sugerata de Radu, gandita de mine, cu mere din gradina de la Valea Mare si cu mai nimic in compozitie (adica cu ce aveti prin frigider).
Serate muzicale in Bucuresti
Au inceput deja in fiecare miercuri la Ateneu, de la ora 19.00. Biletele se pot lua de la Ateneu din strada Franklin. Eu am aflat intamplator si mi-ar parea rau sa nu afle si altii.
Am fost aseara si a fost mai mult ca perfectul.
Mai ales ca au venit si prietenele mele si una dintre fetele mele, cea care canta la chitara si e pasionata de muzica. Si mai mult decat ca au fost le-a si placut.
Si l-am descoperit pe Grieg. Inca nu ascultasem nimic scris de acest compozitor.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Edvard_Grieg
Citisem in "Romanul adolescentului miop" al lui Eliade ca Mircea (personajul principal) asculta (sau parca si canta?!) Grieg. Pai da, e frumos. Nu o sa-mi lipseasca nici mie de acum inainte.
Am fost aseara si a fost mai mult ca perfectul.
Mai ales ca au venit si prietenele mele si una dintre fetele mele, cea care canta la chitara si e pasionata de muzica. Si mai mult decat ca au fost le-a si placut.
Si l-am descoperit pe Grieg. Inca nu ascultasem nimic scris de acest compozitor.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Edvard_Grieg
Citisem in "Romanul adolescentului miop" al lui Eliade ca Mircea (personajul principal) asculta (sau parca si canta?!) Grieg. Pai da, e frumos. Nu o sa-mi lipseasca nici mie de acum inainte.
marți, 27 iulie 2010
Intalnirea de dupa 25 de ani
Mi-am dorit sa organizez intalnirea de dupa 25 de ani de la terminarea liceului. Mi-am dorit de fapt sa aiba loc. Si va avea! Pe 18 septembrie., la ora 10.00.
Placinta noastra cea de toate zilele
O fac cel mai des pentru ca poate manca si Mircea care nu are voie zahar. Iar fetele mele o adora. Cel mai bine imi iese cu foi proaspete (adica din cele care nu sunt inghetate) de la PATI - TATI. Asta e denumirea producatorului si le cumpar de la Selgros si de la MegaImage.
Amintire din studentie
O amintire din aventurile lui sora-mea, stundenta la Politehnica, in Bucuresti, prin anii 90.
Erau in anul intai si stateau patru in camera, in doua paturi suprapuse. Trei de gasca, una ciudatica.
Erau in anul intai si stateau patru in camera, in doua paturi suprapuse. Trei de gasca, una ciudatica.
miercuri, 21 iulie 2010
Mi-a iesit
Mi-a iesit concediul la mare! Toata lumea bine, multumita si fericita! Ceea ce la noi e ff greu. Dar nici nu se putea altfel. Vremea a fost excelenta, marea la locul ei, nisip fin la Costinesti, numai cateva pietre in apa. Mancare cat se poate de buna (m-am mai si pacalit de vreo doua ori si m-am ingrasat 2 kg). Bani cati ai nevoie. Masina noua, cu aer conditionat. Cazare ..singuri. Prima data dupa ...5 ani!!!!. Ma rog , prima data la mare. Ca am fost si anul trecut la Sinaia tot singuri. Dar lasasem copiii la socrii si parca nu-mi era bine.. Acum a fost mult mai bine: fetele o camera si noi o camera. M-am linistit mult si mi-a facut bine. Va recomand la toti!!!
Intamplator am reusit sa aflam ca este "Folk you" la Vama Veche. Asa ca am avut sansa sa-i ascult la Vama, in aceea atmosfera speciala, pe Seicaru si Chilian. Chilian nu-mi place. Are in schimb o voce cu un timbru particular, aproape feminin, mai mult tanguitor, neasteptat la un barbat. M-a frapat si m-a facut atenta. Din pacate nu prea inteleg versurile. Nu ca ar fi prea sofisticate, nuuuu. Nu inteleg de ce anume le considera muzicale si cum il inspira pe el. Mircea facea comparatie cu versurile lui Paunescu din cantecele vechi ale lui Seicaru si mi-am dat seama ca are dreptate. Alea sunt pentru noi poezie. Cele care mustesc de comparatii, epitete, hiperbole si alte figuri de stil (ca nu mi le mai amintesc pe toate). Celelalte nu ne par poezie, sunt create din cuvinte obisnuite, pe care le folosim tot timpul. Nu zugravesc tablouri cu umbre si lumini ca in Renastere ci surprind imagini ca in fotografie. Sa fie oare o arta mai puternica aceasta a realismului fotografic? Imi amintesc acum de o fotografie facuta de cumnatul meu in care o surprinde pe nepoata-mea la 5 ani alergand pe o alee din fata casei cu amandoua picioarele in aer, ca si cum zbura la 10 cm deasupra betonului. Era ziua ei si era gatita cu o minunata rochie albastra din China. Rochia cu croiala ei clasica de papusa plutea in jurul picioarelor si parea ca o sustine in planarea in spagat. E frumoasa poza dar e oare poetica precum acele tablouri de zane diafane care plutesc in dans? Oricum nu mai citim poezie. Sa fie asta o salvare a sufletelor noastre? Poezia cea de toate zilele? Din toate cuvintele noastre si din toate privirile noastre? Zambetele, strambaturile, ocheadele, gesturile pe care le vedem la cei apropiati sa fie odele noastre de toate zilele prin care ne hranim cu nostalgia poeziei? Apropo de gesturi..Unul chiar a fost poetic pentru mine. In ultima zi de plaja marea a fost foarte agitata. Salvamarii, inactivi pana atunci, alergau panicati in lungul tarmului, fluierand a pericol si scotand oamenii din apa. Mircea indrazneste (singurul care stie sa inoate bine dintre noi. Fetele mai incearca iar eu habar nu am.) Statea aproape undeva unde apa ii venea pana la genunchi dar vlurile puternice ii treceau cu mult de cap. Si la un moment dat a inceput sa se arunce pur si simplu inaintea lor. Iar la prima aruncare, numai la prima, si-a rotit palmele intr-un gest de incurajare ca si cum si-ar fi dat branci curajului. Dana filma si am revazut apoi acasa filmuletul. M-a impresionat mult! Mi-am dat seama de imensele resurse pe care le are si extraordinara forta de mobilizare pe care, zau, o tine mai mereu ascunsa. E barbatul meu si e puternic! Il iubesc mult!
Intamplator am reusit sa aflam ca este "Folk you" la Vama Veche. Asa ca am avut sansa sa-i ascult la Vama, in aceea atmosfera speciala, pe Seicaru si Chilian. Chilian nu-mi place. Are in schimb o voce cu un timbru particular, aproape feminin, mai mult tanguitor, neasteptat la un barbat. M-a frapat si m-a facut atenta. Din pacate nu prea inteleg versurile. Nu ca ar fi prea sofisticate, nuuuu. Nu inteleg de ce anume le considera muzicale si cum il inspira pe el. Mircea facea comparatie cu versurile lui Paunescu din cantecele vechi ale lui Seicaru si mi-am dat seama ca are dreptate. Alea sunt pentru noi poezie. Cele care mustesc de comparatii, epitete, hiperbole si alte figuri de stil (ca nu mi le mai amintesc pe toate). Celelalte nu ne par poezie, sunt create din cuvinte obisnuite, pe care le folosim tot timpul. Nu zugravesc tablouri cu umbre si lumini ca in Renastere ci surprind imagini ca in fotografie. Sa fie oare o arta mai puternica aceasta a realismului fotografic? Imi amintesc acum de o fotografie facuta de cumnatul meu in care o surprinde pe nepoata-mea la 5 ani alergand pe o alee din fata casei cu amandoua picioarele in aer, ca si cum zbura la 10 cm deasupra betonului. Era ziua ei si era gatita cu o minunata rochie albastra din China. Rochia cu croiala ei clasica de papusa plutea in jurul picioarelor si parea ca o sustine in planarea in spagat. E frumoasa poza dar e oare poetica precum acele tablouri de zane diafane care plutesc in dans? Oricum nu mai citim poezie. Sa fie asta o salvare a sufletelor noastre? Poezia cea de toate zilele? Din toate cuvintele noastre si din toate privirile noastre? Zambetele, strambaturile, ocheadele, gesturile pe care le vedem la cei apropiati sa fie odele noastre de toate zilele prin care ne hranim cu nostalgia poeziei? Apropo de gesturi..Unul chiar a fost poetic pentru mine. In ultima zi de plaja marea a fost foarte agitata. Salvamarii, inactivi pana atunci, alergau panicati in lungul tarmului, fluierand a pericol si scotand oamenii din apa. Mircea indrazneste (singurul care stie sa inoate bine dintre noi. Fetele mai incearca iar eu habar nu am.) Statea aproape undeva unde apa ii venea pana la genunchi dar vlurile puternice ii treceau cu mult de cap. Si la un moment dat a inceput sa se arunce pur si simplu inaintea lor. Iar la prima aruncare, numai la prima, si-a rotit palmele intr-un gest de incurajare ca si cum si-ar fi dat branci curajului. Dana filma si am revazut apoi acasa filmuletul. M-a impresionat mult! Mi-am dat seama de imensele resurse pe care le are si extraordinara forta de mobilizare pe care, zau, o tine mai mereu ascunsa. E barbatul meu si e puternic! Il iubesc mult!
joi, 15 iulie 2010
Imi place sa gatesc!
Imi place sa gatesc si, pentru ca peste tot in reclamele restaurantelor vad ca se spune "ca la mama acasa", eu m-am gandit sa scriu retetele pe care le servesc mamele de astazi acasa puilor lor, care deja au ajuns la varsta sa comande singuri la restaurant. Deci cate una sau mai multe retete in fiecare zi (dupa inspiratie si foame) o sa-si gaseasca aici locul de arhivare. Pe langa ingrediente si modul de preparare o sa trec si preturi (la cele pe care le stiu) ca sa fiti pregatite dragele mamii pentru cumparaturi. Toate vor fi pentru portii familiale. Tineti cont va rog ca familia noastra are 5 persoane.
Salata de fructe de iulie
Ingrediente:
- mango - 3 lei/buc - 1 buc
- kiwi mediu - 5 lei/kg - 2 buc
- pepene rosu - 2 lei/kg - 1 kg (adica un sfert dintr-un pepene mare)
- portocala - 5 lei/kg - 1 buc
- grepfruit rosu - 5 lei/kg - 1 buc
- mar verde - 4 lei/kg - 1 buc
- visine - 4 lei/kg - 20 buc
- zmeura - din gradina - un pahar
Mod de preparare
- se curata mango de coaja si se taie felii pe lungime
- se curata kiwi si se taie in 4
- marul se taie felii subtiri cu tot cu coaja
- portoala si grepfruitul se taie felii rotunde
- visinelor li se scot samburii
- zmeura se spala bine
- pepenele rosu se curata de samburi si se atie cubulete.
Toate fructele trebuie sa fie reci de la frigider.
Se aseza toate pe o farfurie colorata, intr-un aranjament cat mai indraznet, dar fara sa fie amestecate.
O pregatesc in fiecare dimineata de sambata sau duminica si o servesc cu limonada de lamaie cu miere, pusa artistic intr-o cana transparenta si cu o lingura mare de lemn in ea (doar ca sa arate bine). Asta o sa mananc si la micul dejun la mare.
Prajitura cu caise de weekend
Ingrediente:
- 15-20 caise mici dar coapte bine - 4lei/kg
- un pachet de unt - 4 lei/buc
- 5 linguri de lapte
- doua pahare de zahar
- trei pahare de faina
- un praf de copt
- un praf de sare
- 5 galbenusuri
- 5 albusuri
- esenta de vanilie
- 3-4 linguri de nuca macinata (mie imi plac si migdalele crude macinate - dar sunt mai scumpe).
- o bucata de hartie de copt
Mod de preparare
Se freaca untul cu un pahar de zahar, galbenusurile, laptele, sarea, esenta de vanilie. Se amesteca faina cu praful de copt si se adauga in compozitie. Rezulta o coca nu foarte groasa. Ultima cana de faina se pune cu incetul pentru a echilibra aluatul, adica daca se face prea gros renuntam la restul de faina. Se aduna coca intr-un bol, se pune intr-o punga si se da la rece. Poti sa o pastrezi asa 1-2 zile. Se tine la frigider minim 30min.
In timpul asta se pregatesc:
1. caisele: se curata samburii, se pun cu golul in sus pe o tava si se presara cu zahar.
2. bezeaua: se bat albusurile cu zaharul pana se face o spuma tare, se adauga zaharul intr-o data si se mai bate pana se topeste zaharul. La sfarsit se adauga nuca macinata si se amesteca cu mare grija, mai mult prin intoarcere (daca inteleg ce vreau sa spun cu asta!?!).
Se pune foaia de copt intr-o tava amai mult inalta. Se pune coca la mijloc si cu mana umezita se intinde uniform in toate partile. Se inteapa cu o furculita pe ici - pe colo si se da la cuptor la 160 grade pentru 10 min. Se scoate si se repartizeaza uniform caisele in randuri, cu golul in sus si se pune peste bezeaua. Se baga din nou in cuptor pentru 30-40 minute. Se incearca cu un betisor: daca iese umezit mai trebuie lasata.
Se taie rece in romburi mici.
Nu respecta principiile Montigniac de asociere, asa ca se mananca numai o bucata sau doua, odata pe saptamana.
Varza de vara
Ne place pana la obsesie varza. Nu ne lipseste niciodata. Asta e o varianta de vara cand e cald si rosiile sunt fierbinti in gradina iar cand le rupi cozile degaja un miros diferit de oricare altul - mirosul verii.
Ingrediente
- 4 kg varza (doua verze potrivite, nu imi plac verzele mari) - 2 lei/kg
- 1 kg de rosii foarte coapte - 3 lei/kg
- o palarie de marar
- o legatura de marar - 50 bani
- 1 ardei
- 3 cepe
- 2 foi de dafin
- trei crengute de cimbru verde
Mod de preparare
Se taie varza. Eu tai numai la robotul de bucatarie pentru ca altfel imi iese mare.
Se pune intr-o oala mare si larga in care sa incapa lejer si se freaca cu o lingura de sare. Eu folosesc sare marina grunjoasa si imi place la nebunie cand imi bag mainile si zdrobesc varza sa o simt cum se topeste cu mici zgomote.
Se taie si ceapa, nu foarte fin. Se pune peste varza. Se taie ardeiul patratele mici. Daca gasiti rosu e mai decorativ. Daca puneti din cel galben e foarte dulce si aromat. Se adauga rosiile taiate in 4. Se adauga frunzele de marar taiate marunt si toate celelalte condimente. Se amesteca 3 linguri de ulei de masline cu doua cani de apa si se pune deasupra. Se pune oala pe foc mic, acoperita. Pusa asa trebuie sa mesteci f rar si nu ai grija mancarii.
Dupa 20 - 30 min se mesteca si, daca a scazut prea mult, se mai pune apa. Va fierbe cel putin 1 ora. Unele soiuri de varza mai nou aparute la noi fierb mai greu pentru ca sunt mai fibroase. Altele au nevoie de mai multa apa pentru ca nu isi lasa prea multa (sunt mai uscate). Asa ca incearca daca e facuta gustand cate putin.
Facuta asa, varza poate fi servita ca garnitura la friptura de pui. Respecta toate principiile Montigniac de asociere. Mai mult - se poate manca oricat, pana te saturi.
Supa crema cu dovlecei
Cand cultivi dovlecei in gradina poti sa admiri frunzele mari si colorate ca la o planta ornamentala. Iti da satisfactii pentru ca semintele germineaza relativ repede si plantutele cresc viguroase si nu se lasa coplesite de buruieni. Un singur cuib de 2-3 plante face multe flori minunate, galbene, cu forma de crin dar cu o alta textura a petalelor. Toate florile rodesc si ai surpriza sa gasesti tot timpul dovlecei cruzi pe sub frunze. Daca uiti de ei sau nu iti trebuie, imbatranesc si trebuie curatati de seminte. Chiar si astia pot fi folositi la supa crema.
Ingrediente:
- 3 dovlecei
- 2 cepe
- 2 ardei
- o telina mica
- un sfert de varza mica
- un cartof alb
- o radacina de patrunjel mai mare
- o legatura de patrunjel
Mod de preparare
Se curata legumele si se pun intregi intr-o oala mare si incapatoare, inclusiv frunzele de patrunjel, din care se pastreaza o crenguta sau doua pentru ornat. Se pune apa cat sa le acopere si inca o cana. Se pune pe foc acoperit. Se incearca daca s-a fiert:telina (daca intra usor furculita) si ceapa (daca e transparenta). Se scot legumele si se pun in blender. Blenderul meu nu le suporta fierbinti asa ca le las putin sa se raceasca dar nu mult. Daca le lasi pana aa doua zi in frigider nu mai are acelasi gust. De fapt toate supele si ciorbele nu mai au acelasi gust a doua zi. Asa ca gatiti numai in cantitati mici, daca vreti sa manance "electoratul". Se amesteca bine in blender. Se completeaza cu apa in care au fiert in aceeasi cantitate ca si crema rezultata din legume (ma rog, cu aproximatie:)). Se potriveste de sare si se serveste cu putin patrunjel crud taiat ff fin, deasupra.
Eu zic ca respecta asocierile Montigniac, chiar daca are si un cartof :).
E pufoasa, fina, cremoasa, cu gust plin si putin dulce.
Salata de fructe de iulie
Ingrediente:
- mango - 3 lei/buc - 1 buc
- kiwi mediu - 5 lei/kg - 2 buc
- pepene rosu - 2 lei/kg - 1 kg (adica un sfert dintr-un pepene mare)
- portocala - 5 lei/kg - 1 buc
- grepfruit rosu - 5 lei/kg - 1 buc
- mar verde - 4 lei/kg - 1 buc
- visine - 4 lei/kg - 20 buc
- zmeura - din gradina - un pahar
Mod de preparare
- se curata mango de coaja si se taie felii pe lungime
- se curata kiwi si se taie in 4
- marul se taie felii subtiri cu tot cu coaja
- portoala si grepfruitul se taie felii rotunde
- visinelor li se scot samburii
- zmeura se spala bine
- pepenele rosu se curata de samburi si se atie cubulete.
Toate fructele trebuie sa fie reci de la frigider.
Se aseza toate pe o farfurie colorata, intr-un aranjament cat mai indraznet, dar fara sa fie amestecate.
O pregatesc in fiecare dimineata de sambata sau duminica si o servesc cu limonada de lamaie cu miere, pusa artistic intr-o cana transparenta si cu o lingura mare de lemn in ea (doar ca sa arate bine). Asta o sa mananc si la micul dejun la mare.
Prajitura cu caise de weekend
Ingrediente:
- 15-20 caise mici dar coapte bine - 4lei/kg
- un pachet de unt - 4 lei/buc
- 5 linguri de lapte
- doua pahare de zahar
- trei pahare de faina
- un praf de copt
- un praf de sare
- 5 galbenusuri
- 5 albusuri
- esenta de vanilie
- 3-4 linguri de nuca macinata (mie imi plac si migdalele crude macinate - dar sunt mai scumpe).
- o bucata de hartie de copt
Mod de preparare
Se freaca untul cu un pahar de zahar, galbenusurile, laptele, sarea, esenta de vanilie. Se amesteca faina cu praful de copt si se adauga in compozitie. Rezulta o coca nu foarte groasa. Ultima cana de faina se pune cu incetul pentru a echilibra aluatul, adica daca se face prea gros renuntam la restul de faina. Se aduna coca intr-un bol, se pune intr-o punga si se da la rece. Poti sa o pastrezi asa 1-2 zile. Se tine la frigider minim 30min.
In timpul asta se pregatesc:
1. caisele: se curata samburii, se pun cu golul in sus pe o tava si se presara cu zahar.
2. bezeaua: se bat albusurile cu zaharul pana se face o spuma tare, se adauga zaharul intr-o data si se mai bate pana se topeste zaharul. La sfarsit se adauga nuca macinata si se amesteca cu mare grija, mai mult prin intoarcere (daca inteleg ce vreau sa spun cu asta!?!).
Se pune foaia de copt intr-o tava amai mult inalta. Se pune coca la mijloc si cu mana umezita se intinde uniform in toate partile. Se inteapa cu o furculita pe ici - pe colo si se da la cuptor la 160 grade pentru 10 min. Se scoate si se repartizeaza uniform caisele in randuri, cu golul in sus si se pune peste bezeaua. Se baga din nou in cuptor pentru 30-40 minute. Se incearca cu un betisor: daca iese umezit mai trebuie lasata.
Se taie rece in romburi mici.
Nu respecta principiile Montigniac de asociere, asa ca se mananca numai o bucata sau doua, odata pe saptamana.
Varza de vara
Ne place pana la obsesie varza. Nu ne lipseste niciodata. Asta e o varianta de vara cand e cald si rosiile sunt fierbinti in gradina iar cand le rupi cozile degaja un miros diferit de oricare altul - mirosul verii.
Ingrediente
- 4 kg varza (doua verze potrivite, nu imi plac verzele mari) - 2 lei/kg
- 1 kg de rosii foarte coapte - 3 lei/kg
- o palarie de marar
- o legatura de marar - 50 bani
- 1 ardei
- 3 cepe
- 2 foi de dafin
- trei crengute de cimbru verde
Mod de preparare
Se taie varza. Eu tai numai la robotul de bucatarie pentru ca altfel imi iese mare.
Se pune intr-o oala mare si larga in care sa incapa lejer si se freaca cu o lingura de sare. Eu folosesc sare marina grunjoasa si imi place la nebunie cand imi bag mainile si zdrobesc varza sa o simt cum se topeste cu mici zgomote.
Se taie si ceapa, nu foarte fin. Se pune peste varza. Se taie ardeiul patratele mici. Daca gasiti rosu e mai decorativ. Daca puneti din cel galben e foarte dulce si aromat. Se adauga rosiile taiate in 4. Se adauga frunzele de marar taiate marunt si toate celelalte condimente. Se amesteca 3 linguri de ulei de masline cu doua cani de apa si se pune deasupra. Se pune oala pe foc mic, acoperita. Pusa asa trebuie sa mesteci f rar si nu ai grija mancarii.
Dupa 20 - 30 min se mesteca si, daca a scazut prea mult, se mai pune apa. Va fierbe cel putin 1 ora. Unele soiuri de varza mai nou aparute la noi fierb mai greu pentru ca sunt mai fibroase. Altele au nevoie de mai multa apa pentru ca nu isi lasa prea multa (sunt mai uscate). Asa ca incearca daca e facuta gustand cate putin.
Facuta asa, varza poate fi servita ca garnitura la friptura de pui. Respecta toate principiile Montigniac de asociere. Mai mult - se poate manca oricat, pana te saturi.
Supa crema cu dovlecei
Cand cultivi dovlecei in gradina poti sa admiri frunzele mari si colorate ca la o planta ornamentala. Iti da satisfactii pentru ca semintele germineaza relativ repede si plantutele cresc viguroase si nu se lasa coplesite de buruieni. Un singur cuib de 2-3 plante face multe flori minunate, galbene, cu forma de crin dar cu o alta textura a petalelor. Toate florile rodesc si ai surpriza sa gasesti tot timpul dovlecei cruzi pe sub frunze. Daca uiti de ei sau nu iti trebuie, imbatranesc si trebuie curatati de seminte. Chiar si astia pot fi folositi la supa crema.
Ingrediente:
- 3 dovlecei
- 2 cepe
- 2 ardei
- o telina mica
- un sfert de varza mica
- un cartof alb
- o radacina de patrunjel mai mare
- o legatura de patrunjel
Mod de preparare
Se curata legumele si se pun intregi intr-o oala mare si incapatoare, inclusiv frunzele de patrunjel, din care se pastreaza o crenguta sau doua pentru ornat. Se pune apa cat sa le acopere si inca o cana. Se pune pe foc acoperit. Se incearca daca s-a fiert:telina (daca intra usor furculita) si ceapa (daca e transparenta). Se scot legumele si se pun in blender. Blenderul meu nu le suporta fierbinti asa ca le las putin sa se raceasca dar nu mult. Daca le lasi pana aa doua zi in frigider nu mai are acelasi gust. De fapt toate supele si ciorbele nu mai au acelasi gust a doua zi. Asa ca gatiti numai in cantitati mici, daca vreti sa manance "electoratul". Se amesteca bine in blender. Se completeaza cu apa in care au fiert in aceeasi cantitate ca si crema rezultata din legume (ma rog, cu aproximatie:)). Se potriveste de sare si se serveste cu putin patrunjel crud taiat ff fin, deasupra.
Eu zic ca respecta asocierile Montigniac, chiar daca are si un cartof :).
E pufoasa, fina, cremoasa, cu gust plin si putin dulce.
21 de ani de cand m-am casatorit
Sau de cand ne-am casatorit. Anul trecut am simtit nevoia sa sarbatoresc si am organizat un sejur surpriza pentru sotul meu la Sinaia, acolo unde am fost dupa nunta, intr-un fel de luna de miere. Anul asta...nu simt nevoia sa sarbatoresc. Anul asta simt nevoia unei analize.
miercuri, 14 iulie 2010
Prima data
Toate lucrurile pe care le fac prima data imi dau o emotie din cea buna. Adica ma simt cuprinsa de nerabdare si abia astept sa incep. Imi plac inceputurile.
Si uite asa stau in fata calculatorului cuprinsa de emotie si savurez intreaga caldura din mine.
Imi place sa scriu. Cele scrise nu sunt la fel cu cele vorbite. Cele scrise aduc echilibru pe cand cele vorbite aduc contradictii, intrebari, indoieli. Si eu am nevoie de echilibru. Blogul asta va fi urechea mea interna. Responsabila cu echilibrarea.
Si uite asa stau in fata calculatorului cuprinsa de emotie si savurez intreaga caldura din mine.
Imi place sa scriu. Cele scrise nu sunt la fel cu cele vorbite. Cele scrise aduc echilibru pe cand cele vorbite aduc contradictii, intrebari, indoieli. Si eu am nevoie de echilibru. Blogul asta va fi urechea mea interna. Responsabila cu echilibrarea.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)