Sau de cand ne-am casatorit. Anul trecut am simtit nevoia sa sarbatoresc si am organizat un sejur surpriza pentru sotul meu la Sinaia, acolo unde am fost dupa nunta, intr-un fel de luna de miere. Anul asta...nu simt nevoia sa sarbatoresc. Anul asta simt nevoia unei analize.
M-am tot gandit...Si uite acum cand am foaia alba in fata si creionul ascutit frumos la indemana nu imi vine sa mai reiau toate aceste ganduri, analiza de. Simt ca am obosit. O oboseala din cea buna care te indeamna la somn si la odihna. Si poate ca mi-a ajuns cat am analizat. Da, mi-a ajuns. Pentru ca daca ceva merge prost cateodata, asta e... Lucrurile astea se intampla. Ma framanta de fapt senzatia ca ar putea fi mai bine, as putea zburda fericita ca Heidi prin muntii ei, strigand cat ma tine gura catre zarile inverzite si pline de floricele colorate: "ARRRRRIGATOOOOO!" Ca merit mai mult decat primesc, ca dupa cat efort am depus rezultatele sunt mici, insignifiante, minuscule, aproape microscopice. Atat de mici ca trebuie sa caut cu lupa momentele bune si sa ma gandesc la fericire in termeni de senzatii care dureaza secunde. Cea mica imi spunea intr-o seara, dupa poveste, apa, pupici si rugaciune ca: "Stii mami ce-mi doresc eu? Sa traim fericiti impreuna pana la adanci batraneti!" Pot sa-i promit ca vom trai impreuna pana la adanci batraneti, pentru ca asta mi-am propus dupa ce am implinit 40: sa imbatranesc frumos si sa fiu sanatoasa. Dar "fericiti"? Acum 21 de ani incepea ziua nuntii. Si obisnuiesc sa spun ca a fost cea mai fericita zi din viata mea. De fapt evenimentul la fel de important ca nastearea copiilor dar care nu a presupus cezariene, durere, spitale, depresii postnatale, neodihna, griji. Nu ca astea ar fi scazut ceva din bucuria sufleteasca pe care mi-a adus-o nasterea copiilor. Probabil au fost echilibrate suficient de acel ghem de sentimente speciale care infloreste atunci cand esti mama. Deci..cea mai fericita zi din viata mea. Nimic nu a fost asa cum mi-am dorit. De fapt nici nu am indraznit sa-mi doresc ceva. Aaa, nu, ceva mi-am dorit si asta s-a implinit cu varf si indesat: noaptea nuntii. Altceva..Mi-am mai dorit sa o vad pe mama multumita (ea s-a ocupat de tot, tot, tot). Si a fost. Si am fost si admirata. Eram tanara si frumoasa. Si pusa pe distractie. Imi placea sa dansez. Zambeam tot timpul tuturor. Eram maritata! Gata cu duplicitatea, minciunile si manevrele de a ascunde ca de fapt ma "maritasem" demult. Da, a fost o zi foarte fericita!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu