Pofta de viata

Exista in mine pofta de viata, intr-o cascada de dimensiunea Niagarei.
Este un entuziasm care ma face sa rosesc cateodata.
Este un entuziasm care ma pune cateodata in situatii complet neprevazute, poate peste puterile mele de a le gestiona.
Stiu ca e pofta de viata. Si stiu ca o viata am si pe asta vreau sa o traiesc. Atunci de ce simt nevoia sa controlez acest entuziasm? Par parca putin rupta din peisaj? Sau chiar putin mai mult cateodata. Mai ales atunci cand dau pe dinafara si am la urma impresia ca am venit ca un val tsunami peste oceane linistite, adanci, adormite in coma renuntarii. Imediat ce mi-a trecut impresia asta (toc, toc) ma arunc in dans din nou. Si ce bine e.....
Sa ma abtin? Mi se face pielea de gaina pe spate si imi simt pielea capului numai cand ma gandesc la cum ar fi sa ma abtin. Nu, categoric! Si nici nu as fi in stare sa controlez pofta mea de viata. Ma defineste si ma face ceea care sunt.
Anul trecut am cumparat pentru a impodobi bradul o balerina din sticla, oprita pentru vecie intr-un salt generos si fantastic, cu toate tendoanele intinse la maxim. Anul asta cele mai pricepute stiliste din lume au pus-o in valoare in bradul nostru. Si am avut revelatia dansului extatic in care este prins sufletul meu.

Sufletul meu - o balerina de sticla, dansand un balet elegant, plutitor, cu salturi gratioase. Fluid odata, demult, l-am prins acum intr-un zbor extatic.