Aceasta porunca o stiu de foarte mic copil. Iar rasplata respectarii ei era ca peste foarte mult timp voi avea avantajul unor pacate mai putine. Pai crederti ca m-a inspirat asta? Si e de inteles nu? Pe voi v-a inspirat? Ba am observat destul de devreme in viata mea ca atunci cand spuneam o minciuna eram crezuta mult mai repede decat atunci cand spuneam adevarul. Dumnezeu m-a inzestrat si cu o imaginatie bogata (Multumesc Domane pentru imaginatia mea bogata!) asa ca pe la vreo 12-13 ani ajunsesem chiar legendara cu minciunile scornite de mine. Am citit peste ani acel caiet in care ne scriam la sfarsitul clasei a 8-a unii altora, spre a ne aminti de acei ani. Si nu odata am citit in paginile lui parerea despre mine a colegilor din Scoala Generala: "minti frumos" ca o apreciere laudativa.
Evident ca am continuat astfel si ca adult minctindu-ma pe mine insumi fara nicio jena pentru ca minteam frumos. Ba am si investit credinta in minciunile primordiale, facandu-le astfel sa devina pentru mine adevaruri de necontestat. Nu ma judec pentru asta. Asa am considerat de cuviinta sa scriu povestea vietii mele.
Am aflat de curand, pe pielea mea, ce valoare are adevarul si ca aduce ceva mai mult decat o lista mai mica de pacate, ceva absolut de nepretuit, ceva care e pentru aceasta viata, ceva care apare spontan, la minut - ce zic eu la minut, la secunda! - este libertatea. Adevarul elibereaza si elibereaza acolo unde nimic altceva nu face fata: in interiorul fiintei proprii, in centrul a ceea ce esti. Am decis pe baza acestei experimentari uluitoare sa traiesc numai in adevar.
Am avut norocul (ca la barza chioara ii face Dumnezeu cuib!) sa gasesc si un ghid care sa ma invete cum sa fac asta (pentru ca habar nu aveam!!!).
Gasiti tot ce va trebuie aici: http://www.miguelruiz.com/
Miguel Ruiz spune in cartea sa "Vocea cunoasterii" (http://www.edituramix.ro/?53t4l&v7f2k=2010) ca el experimenteaza Raiul, traind in adevar. Si il cred pentru ca am simtit puterea adevarului pe pielea mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu