Zi cu soare astazi. Si eu vie. Destul ca sa decid ca am motive sa fiu fericita si sa ma las coplesita de placerea de a exista.
Totusi mii de alte motive fac in jurul meu atmosfera care sa ma inspire catre fericire. Ar fi o prostie sa le ignor. De fapt simt o mare de recunostinta pentru toate - parca e ziua mea in fiecare zi si primesc mereu cadouri..... Nici nu vreau sa ma gandesc la scenariul de groaza cand ar disparea toate si din interior as dori totusi sa fiu fericita - asta fiind un fel de responsabilitate intrinseca pe care o simt pentru ca m-am nascut.
Totusi cand am cerut indrumare despre fericire mi s-a relevat ca ar putea fi si invers - stiti ca in desenele acelea in care, privite din alta parte, fondul devine obiect si obiectul fond. Si de fapt fondul nostru este de oameni fericiti si pe acest cer albastru mai vin cateodata niste nori (griji, probleme, situatii neplacute, conflicte, emotii neplacute) care nu au cum sa schimbe cerul. Influenteaza numai peisajul dintr-un anumit moment si luminozitatea. Dar cum vin, asa si pleaca. Deci nu motivele de fericire sunt nori pe un cer de existenta nefericita, ci exact invers. Si asta pentru ca asa este firea noastra: fericita.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu