Balaceala in iubire

Am citit de curand - nu mai stiu unde (imi cer iertare) - bancul (nu e banc dar nu stiu cum sa-i zic, poate parabola):
Doi pesti tineri innotau unul langa altul intr-o dimineata devreme. Pe langa ei trece un peste batran care ii saluta jovial: "Salut baieti! Cum e apa astazi?" Pestii tineri raman cu gura cascata (cum fac pestii adeseori) si innoata jenati mai departe. Dupa un timp unul dintre ei nu mai rezista si izbucneste: "Ce a vrut sa spuna asta? Ce alga ma-sii e aia apa?"

Si vine si batranetea din mine si imi arata cat sunt de tanara incercand orice reprezentare a iubirii, alta decat ceea ce este apa pentru pesti. Simtim legaturi intre noi? Avem intuitii? Avem comunicari fara cuvinte, doar privindu-ne in ochi? Simtim apropieri care ne mangaie desi suntem la km departare? Vedem cum facem lumea mai frumoasa in jurul nostru numai prin tesatura gandurilor noastre? Pai draga mea copila e pentru ca ne balacim in iubire, ne intra prin branhii si respiram iubire, inghitim iubire si ne hranim, ne atinge ochii si ne reflecta imaginea realitatii.
Unde cautam noi iubirea? - vorba cantecului. In fapte, in vorbe, in atitudini, in declaratii, in atingeri. Asta pentru ca suntem inca pesti tineri in iubire. Oleaca sa mai imbatranim si constientizam apa si atunci viata e o superba balaceala in iubire.