Motto: Afis la metrou: "Viitorul intarzie. Asta nu e pentru cei cu nervii slabi."
Una dintre reprezentarile vietii - destul de comuna si care ma enerveaza la maxim, este asta cu gara si cu trenul. Ar trebui sa-mi fie draga pentru ca 10 ore pe zi cam cu gara si cu trenul ma ocup.Dar totusi cum de este posibil sa nu intelegi ca dincolo de gara e un camp deschis, verde si un cer albastru si mai deschis? Si cum sa-ti reprezinti viata numai ca un mecanism ghidat - care merge numai pe o anumita ruta, acolo unde sunt puse sine? Ce, e interzis sa o iei pe langa, pe aratura? Mai la dreapta, mai la stanga, ba chiar si inapoi sau in sus. De ce ar fi nevoie ca viata sa fie ghidata????
Hai sa lasam garile si sa nu mai asteptam trenuri. E timpul pentru aripi. Sa zburam stufoasa mea! [licenta Minimax]
PS Totusi nu-mi iese din cap melodia asta, pe care o dedic tuturor targovistenilor (mai circula trenul pe la Targoviste, fratilor?)
O circula tot ca pe ruta Ploiesti Sud- Maneciu, adica mai rarut spre deloc.
RăspundețiȘtergereElena
Ce zici sa sarim toti din trenuri si sa ne miscam liberi care pe unde ii miroase a bine? :)Si sa renuntam sa mai asteptam prin gari. Sa ne luam numai bocceluta cu cateva amintiri si sa apucam pe potecuta.
RăspundețiȘtergereSarim din ce in ce mai multi, unii o luam pe potecuta, altii isi croiesc drum prin padure, fiecare dupa cum simte. Cat despre bocceluta, in a mea pe langa amintiri uneori mai incap si asteptari dar altfel.
RăspundețiȘtergereTe imbratisez,
Elena