Viziune orizontala

Aseara apunea Soarele. Nimic nou desigur. Apune in toate zilele, negresit, fara indoiala. Si totusi "ce dulci infiorari plutesc in zare" cum spune Minulescu cand se coloreaza norii in culori de trandafiri. Nimic special desigur, un simplu fenomen fizic... Si totusi de ce imi batea inima atat de egal si de ce respiratia imi devenise adanca? M-am intins in iarba si am lasat tot cerul sa se pravaleasca pe mine, tot odata, intr-o cuprindere ametitoare. Si era mare, mare, calm si trandafiriu.... M-a cuprins un zambet complet, din cel care incepe din interior si abia la sfarsit ajunge pe fata. Si mi-am dat seama de multele lucruri pe care le primim ca fiind de la sine intelese si care totusi sunt daruri, daruri miraculoase. Suntem binecuvantati, inclusiv cu cer. Multumesc!