Iubesc macii

Florile astea refuza sa traiasca atunci cand la rupi. Ele traiesc numai in libertate, pe camp sau acolo unde le-a dus vantul samanta. Lumineaza chiar si pe amrginea santurilor. Le trebuie putin, foarte putin ca sa traiasca. Si sunt minunate atat timp cat le admiri in libertatea lor. Imediat ce le rupi, imediat ce le posezi se ofilesc.
Imi mai place la ele si cum stau petalele mototolite in boboc, cum cresc acolo, in interior, inghesuite si cum la un moment dat sparg armura verde si se intind ca niste aripi rosii, lucioase de zana. Si ma vad pe mine cand am iesit din armura: mototolita, cu aripile interioare indoite, inghesuita in ganduri care nici nu erau ale mele. Dar cu o imensa sete de libertate.
Iubesc macii. Sunt ca mine....
(am luat poza de aici: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=375607112545994&set=a.334084983364874.65640.334084280031611&type=1&theater)