Un tata i-o spunea azi unei fetite de vreo 8 ani care il ajuta sa stranga taraba, in Piata Sudului. Si i-a spus-o cu multa liniste, ca de alinare: "Ce? Plangi fara sa fii batuta?"
Totusi copilul plangea deci se pare ca mai exista si altfel de plans: plans fara bataie si de la care ar fi fost cazul sa se abtina....
Apoi citesc la Irvin Yalom un citat din Schopenhauer: " Nu avem de ales, suntem condamnati la viata si, ca atare, trebuie sa incercam sa traim cu cat mai putina durere posibil." M-a uimit maxim ca omul din piata, care probabil ca se lasase demult de carte, avea aceleasi ganduri cu acest erudit ganditor - care avand o modesta mostenire lasata de tatal lui nu a avut nevoie sa munceasca nimic in viata: a studiat filosofia si a scris propriile ganduri (de pe urma carora nu castiga nimic, fiind ignorat total pana aproape de sfarsitul vietii). Schopenhauer ca si varianta lui din piata, credea ca fericirea este absenta suferintei "si a pretuit maxima lui Aristotel: Cel prudent aspira nu la placere, ci la lipsa durerii." (Irvin Yalom Solutia Schopenhauer - editura Vellant, 2010)
Nu pot sa inchei fara a va scrie un citat din Parerga si paralipomena, scrisa de Schopenhauer (si reprodus tot de Irvin Yalom) care m-a inmuiat foarte:
"Modalitatea corecta de adresare intre doi oameni ar trebui sa fie, in loc de Domnule..., Colegul meu de suferinta. Oricat de straniu ar putea parea, este in concordanta cu faptele, il pune pe celalalt intr-o lumina corecta si ne aminteste de aceste lucruri cat se poate de necesare - toleranta, rabdarea, ingaduinta si iubirea - de care toti avem nevoie si pe care, prin urmare, toti le datoram celorlalti."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu