Intimitate de vara

Stateam la periferia discului de vinilin inchisa in orizont si in speranta.


Acul gramofonului ma zgaria pe frunte. Se incapatana sa functioneze si sa cante pe acelasi canal, aceleasi ganduri... Repetitia...apoi repetitia generala...niciodata premiera.

Cresteam rosii in randuri dezordonate. Cu pielea subtire, translucida, ca o matase colorata... Cu frunzele crestate puternic, groase, paroase...

Era vara...Vara are un spirit la fel de puternic ca spiritul Craciunului. E ametitor spiritul verii. E luminos pana la detaliu. E cald si dulce si lipicios ca zeama de cirese si de piersici.

Si asa, dintr-o ameteala, am inceput sa caut intimitatea mea cu mine...Mi-am invelit intai capul ca intr-o incercare de a nu mai auzi tenorul urcand in melodia incrustata pe discul de vinilin. Apoi mi-am invelit umerii ca pentru a ma cuprinde pe mine toata intr-o imbratisare minunata, eterna, ocrotitoare....Era bine...Printre firele de matase vedeam inca lumina verii si spiritul ei zemos scurgandu-se prin coltul gurii inca ma chema... Dar matasea m-a invelit mai departe peste sani si peste pantece... A coborat peste genunchi... Calcaiele nu s-au lasat din prima infasurate. Au mai dansat nebunatice un step inainte de totala izolare in mine.

Si acum eu...Eu si cu mine si spiritul verii dulce...Eu, pe deplin eu. Eu si spiritul meu dulce. Cata fericire de vara! Cata fericire de mine! O lunga contemplare a acestui complet Eu care sunt.

Si apoi chemarea lumiii si a luminii si a caldurii. Un dor de impartasire cu toti si cu toate si se continua intimitatea cu mine si dincolo, pana la varful aripii... Si simt vantul si simt cum ma ridica curentii calzi ai pamantului fierbinte. Si...zbor....Iar fluture....