...si a ramas la mine in suflet.
http://fge.org.ro/ro/component/jevents/icalrepeat.detail/2012/06/07/560/-/YzQ5MjRiMTczNThjZTBlMGExY2FkODRkNWZjZWY3NDM=/concert-simfonic.html
Are o prezenta fantastica la pian. Pur si simplu comunica. Priveste in sala, la tine. Si deschide sertarasele cu emotii din interiorul ei. Astea ii sar toate pe fata si stii ce vrea sa-ti spuna. Se uita la tine si intelegi: "Ia uite la asta...Auzi cum suna?..Superb... Dar stai asa sa vezi pe urmatoarele...Asculta suita asta de sunete....Vezi cum te face sa te simti? Fantastic....Stai ca acum trebuie sa ma concentrez ca asta e tare dificila si vreau sa-mi iasa perfect...Uite...(si isi inclina capul pe umarul drept)...Ei, ce zici? Frumos tare, nu?"
Toate astea ti le spune privind la tine, in sala. Stii ca stie ca esti acolo si canta pentru tine.
Si canta cu o permanenta uimire incantata ca "uite daca apas cu degetul clapa asta si apoi pe astea in succesiunea asta se aude...muzica!" Aceasta uimire incantata copilareasca si inocenta iti mangaie sufletul. Si te joci si tu cu sunetele, jonglezi cu ele ca si cu niste portocale: rotunde, mirositoare, zemoase.
Si comunica si cu orchestra: prinde din zbor sferele sonore ale armoniei celor cateva zeci de instrumente si se hraneste cu ele. Vezi cum si le adauga in interiorul ei si cum le savureaza.
E fantastica!
Tot concertul a fost o adevarata traire a clipei. Am experimentat asta ascultand muzica. ACUM STIU CE INSEAMA! Mai vreau!
Asa imi voi aminti de ea intotdeauna. Dumnezeu s-o odihneasca.
RăspundețiȘtergere