Am devenit o șoaptă de Adrian Păunescu La naştere am fost un ţipăt simplu Şi-ncet, încet am devenit cuvânt Ca să-nţeleg că dacă trece timpul Umila şoaptă a tăcerii sunt. Ard combustibil care îmi îndreaptă Spre altă lume cei din urmă paşi Mai port în mine doar atât, o şoaptă Şi bietul ei ecou sinucigaş. Ca într-o lampă, într-un sat de munte, N-a mai rămas în mine gaz decât Să mi se vadă ochii trişti în frunte Şi scara ce o am de coborât. Sunt ţipete şi urlete în lume Şi tunurile trag neruşinat Se strigă daruri, şi averi, şi nume, Si tobele de condamnare bat. Iar eu din toată forfota nedreaptă În marele vacarm al tuturor, Încet, încet, am devenit o şoaptă Şi îmi amân rostirea să nu mor. Ca într-o lampă, într-un sat de munte, N-a mai rămas în mine gaz decât Să mi se vadă ochii trişti în frunte Şï scara ce o am de coborât.
http://www.youtube.com/watch?v=8Vz4F9n24Ps
RăspundețiȘtergereMaria
http://www.youtube.com/watch?v=mb9pKGh09S4&feature=related
RăspundețiȘtergerehttp://www.youtube.com/watch?v=nODHDxcOfq4&feature=related
RăspundețiȘtergereapuca-te de cules stele ca uite sunt in preajma ta :)
RăspundețiȘtergerete imbratisez
Am devenit o șoaptă
RăspundețiȘtergerede Adrian Păunescu
La naştere am fost un ţipăt simplu
Şi-ncet, încet am devenit cuvânt
Ca să-nţeleg că dacă trece timpul
Umila şoaptă a tăcerii sunt.
Ard combustibil care îmi îndreaptă
Spre altă lume cei din urmă paşi
Mai port în mine doar atât, o şoaptă
Şi bietul ei ecou sinucigaş.
Ca într-o lampă, într-un sat de munte,
N-a mai rămas în mine gaz decât
Să mi se vadă ochii trişti în frunte
Şi scara ce o am de coborât.
Sunt ţipete şi urlete în lume
Şi tunurile trag neruşinat
Se strigă daruri, şi averi, şi nume,
Si tobele de condamnare bat.
Iar eu din toată forfota nedreaptă
În marele vacarm al tuturor,
Încet, încet, am devenit o şoaptă
Şi îmi amân rostirea să nu mor.
Ca într-o lampă, într-un sat de munte,
N-a mai rămas în mine gaz decât
Să mi se vadă ochii trişti în frunte
Şï scara ce o am de coborât.
http://www.youtube.com/watch?v=YhdE0kqwB7s