John Fowles - Omida

Fragment - pag 155
- Pe urma a spus: Uite ce e Lacy, anticii cunosteau un secret pentru care as da tot ce am. Isi cunosteau meridianul vietii, iar eu inca il caut pe al meu. Traiau in intuneric in toate celelalte privinte, mi-a spus, totusi aveau lumina asta formidabila, pe cand eu traiesc in lumina si ma impiedic de fantome. Am facut observatia ca, din cate imi relatase, tare mi-era teama ca fermecatoarea tinta a calatoriei noastre nu era nici pe departe o fantoma. La care a parut luat prin surprindere, domnule, insa a zambit si mi-a raspuns: Ai dreptate, ratacesc pe pasuni intunecate. Am facut cativa pasi in tacere, pe urma a reluat: Totusi nu ti se pare ciudat ca salbaticii astia primitivi au pasit in locul in care noua ne e teama sa intram si au avut cunostinta de lucruri pe care noi abia incepem sa le deslusim? Pai, pana si marele filosof sir Isaac Newton este in fata lor doar un prunc neajutorat. I-am spus ca nu inteleg ce cunostinte tainice ar putea fi astea, domnule Ayscough. La care raspunsul dumnealui a fost: Ce altceva decat ca Dumnezeu este miscarea eterna, Lacy. Asta este prima lui macheta de demonstratie a miscarii. Cunosti oare adevaratul nume al acestei adunaturi de pietroaie? Chorum Giganteum, dansul Gogilor si Magogilor. Cei de la tara spun ca nu va mai dansa pana in Ziua Judecatii de Apoi. Dar se roteste si danseaza si acum, numai daca am avea ochi cu care sa vedem.
- Si tu ce-ai priceput?
- Lucrurile au fost spuse intr-o doara, domnule, ca si cum isi rade de nestiinta mea. Iar eu, cu toate astea, i-am intors-o in acelasi spirit dezinvolt. M-a asigurat ca nu vorbea in deradere si ca vorbele lui aveau un sambure de adevar. Caci noi, muritorii, suntem ferecati ca la Newgate, zicea dumnealui, prin fiarele si zabrelele propiilor simturi si prin scurta viata care ne e data, si deci suntem orbi; ca pentru Dumnezeu timpul este o singura notiune, un etern prezent, in vreme ce noi suntem siliti a-l vedea drept trecut, prezent si viitor - ca in istorie. Pe urma a aratat in jur, catre pietroaie si a spus: Nu te cuprinde admiratia ca, poate inaintea Romei, inaintea chiar a lui Hristos Insusi, acesti salbatici care au potrivit pietroaiele de aici aveau cunostinta de ceva la care nici Newtonii, nici Leibnizii nostri nu pot ajunge? Pe urma, a asemuit omenirea cu un public spectator care nu stia nimic despre actori si ca ei joaca un text fix, scris, si nu avea deloc habar ca indaratul actorilor se afla un autor si un regizor. La care, domnule, eu am indraznit sa-i spun ca stim exact ca exista un Autor in spatele tuturor si iarasi stim prea bine ca textul Lui e sacru. La care mi-a zambit din nou si mi-a spus ca nu neaga existenta unui atare Autor, totusi trebuie sa-mi ceara ingaduita de a se indoi in privinta actualei noastre idei despre El; caci, spunea dumnealui, ar fi mai corect sa spunem ca semanam cu personajele dintr-o poveste sau un roman, care nu aveau habar ca erau cum erau; si ca ne consideram cat se poate de reali, fara sa ne dam seama ca suntem de fapt alcatuiti din vorbe si idei imperfecte si ca slujim altor scopuri, cu mult diferite de cele pe care le presupunem. Ne-am putea inchipui acest mare Autor intr-un fel sau altul, dupa imaginea noastra, uneori nemilor, alteori indurator, asa cum vedem si pe regii nostri. In realitate, nu stim despre El si scopurile sale mai mult decat stim ce zace pe luna sau in lumea de apoi. Ei bine, domnule Ayscough, la asta eram pregatit sa-i dau o replica, pentru ca aveam impresia ca incepuse sa vorbeasca dispretuitor despre religia recunoscuta. Pe urma, brusc, ca si cum nu mai dorea sa discute asemenea chestiuni, a facut un semn catre slujitorul sau care astepta in apropiere; si mi-a spus ca trebuie sa faca niste masuratori.
..............
- Dimineata am prins ocazia cand calaream pe langa monument, in drum spre apus, si l-am facut sa-mi impartaseasca in continuare din parerile dumnealui cu privire la antici si in ce consta secretul lor; la care mi-a raspuns: Stiu ca nu stiu nimic. Pe urma a adaugat: Iti raspund in sarade, asa-i? La care domnule am recunsout ca da si l-am rugat sa-mi explice. Iar dumnealui mi-a spus: Noi, modernii, suntem corupti de trecutul nostru, de invatatura si de istorici; cu cat stim mai mult ce s-a intamplat, cu atat stim mai putin despre ceea ce se va intampla; caci, dupa cum am mai spus, suntem asemeni personajelor dintr-o poveste, fixate din intentia altcuiva sa fim bune sau rele, fericite sau nefericite, cum se nimereste. Totusi cei care au inaltat si au potrivit acele pietroaie au trait inainte de inceputul povestii, Lacy, intr-un prezent fara de trecut, asa cum foarte greu ne-am putea inchipui despre noi. Pe urma a vorbit despre credinta domnului Stukeley, si anume ca monumentul fusese ridicat de cei numiti druizi si ca acestia venisea prima oara de pe Pamnatul Sfant, aducand cu ei samanta crestinismului; ca el totusi era incredintat ca reusisera sa patrunda o anume parte a misterului timpului. Caci istoricii romani, desi dusmani ai lor, sustinusera acelasi lucru, adica faptul ca erau in stare sa prevada viitorul citindu-l in zborul pasarilor si in forma ficatului; totusi el, personal, considera ca erau mult mai subtili, dupa cum dovedea si monumentul, daca erai in stare sa-l interpretezi cum trebuia, in ternmeni matematici. Si de aceea facea acele masuratori.
..............
- Nu-ti spusese mai devreme ca omul are posibilitatea sa aleaga si deci sa-si schimbe cursul vietii - iar acum sustinea exact contrariul, ca istoria lui este predestinata, daca s-ar putea citi in zilele ce vor veni, iar noi avem aceeasi libertate ca si personajele fixe dintr-o carte gata scrisa?
La asta mi-a raspuns ca avem posibilitatea sa alegem in lucrurile marunte, ca de exemplu, sa leg cum anume interpretez un rol, cum sa ma costumez, ce gesturi sa fac si toate celelalte; totusi pana la sfarsit, in chestiunile majore, ma supun acelui rol si-l prezint asa cum l-a conceput autorul. Si a mai spus ca, desi crede intr-o providenta universala, intr-una particulara nu crede, si anume ca Dumnezeu se afla si in cei depravati si viciosi asa cum El se afla in cei buni si merituosi, si nici ca El ar ingadui celor pe care ii inspira si care sunt nevinovati sa indure chinul si mizeria de care au parte de cele mai multe ori, dupa cum vedem toti in jurul nostru.
- Toate astea formeaza o doctrina cat se poate de periculoasa.
- Sunt intru totul de acord, domnule. Eu v-am relatat asa cum mi s-a spus si mie.