Nu avem nevoie de vacuta mov ca sa ne invete sa fim tandri. Noi avem o intreaga cultura in spate care ne-a construit astfel. Noi avem de exemplu "Fat Frumos din lacrima" de Mihai Eminescu, lectura obligatorie pentru toate generatiile care convietuiesc acum in tara asta:
"- Bine-ai venit, Fat-Frumos, zise ea cu ochii limpezi si pe jumatate inchisi, cat e de mult de cand te-am visat...Pe cand degetele mele torceau un fir, gandurile mele torceau un vis, un vis frumos, in care eu ma iubeam cu tine; Fat-Frumos, din fuior de argint torceam si eram sa-ti tes o haina urzita din descantece, batuta-n fericire; s-o porti ...sa te iubesti cu mine. Din tortul meu ti-as face o haina, din zilele mele, o viata plina de desmierdari.
Astfel, cum privea umilita la el, fusul ii scapa din mana si furca cazu alaturi cu ea. Ea se scula si, ca rusinata de cele ce zisese, mainile ei spanzurau in jos ca la un copil vinovat si ochii ei cei mari se plecara. El se apropie de ea, c-o mana ii cuprinse mijlocul, iar cu cealalta ii desmierda incet frunte si parul si-i sopti:
- Ce frumoasa esti tu, ce draga-mi esti! A cui esti tu, fata mea?
- A Mamei -padurilor, raspunse ea suspinand; ma vei iubi tu acuma, cand stii a cui sant? Ea incunjura cu amandou bratele ei goale grumazul lui si se uita lung la el, in ochii lui.
- Ce-mi pasa a cui esti, zise el, destul ca te iubesc.
- Daca ma iubesti, sa fugim atuncea, zise ea lipindu-se mai tare de pieptul lui; daca te-ar gasi mama, ea te-ar omora si daca mori tu, eu as nebuni ori as muri si eu.
- N-aibi frica, zise el zambind......"
Si tot asa. Poate ca ne amintim de astea numai cand ne vine randul sa citim basme copiilor nostri seara la culcare. Dar toate exista in noi, depozitate bine. Astia suntem de fapt: eroi din povestile cu Fat-Frumos si Ileana. Vacutele mov habar n-au de asta. Ar avea ele ce sa invete de la noi.
vineri, 28 octombrie 2011
joi, 27 octombrie 2011
Vecinu'
Ma numesc Monica si am un vecin alcoolic. Daca ati avut ghinionul sa stiti cum functioneaza astia, imi pare sincer rau. Eu am inca dubii si nu inteleg chiar totul. De exemplu nu inteleg de ce nu adoarme. Chiar si dupa ora 3 noaptea cauta cu sonorul dat la maxim emisiuni interesante la TV. Evident ca nu gaseste. Tare s-a mai distrus programul la TV daca nici pe unul imbibat de alcool, practic Alcoolman, nu il mai poate satisface cu toate cele 68 de canale ale furnizorului nostru de cablu. Ei cam asta am de suportat si tare as vrea sa ma las de vecinu' alcoolic. Nu am gasit inca vreo solutie. Si milioane de frustrari se aduna....
Retrageri
"Ironia este ca toti artistii, cel putin in timpul procesului de creatie, sunt mult mai "divini" decat orice prima cauza teologica sau stiintifica. Bineinteles ca, in termeni genetici, tehnici si ambientali, nu sunt liberi, ci inchisi in interiorul telentelor lor, al experientei lor prezente si trecute; cu toate acestea, chiar si aceasta libertate limitata este mult mai mare, datorita permisiunii pe care le-o ofera societatea occidentala de a rataci in voie prin ea, permisiune acordata lor mai mult decat oricarei alte fiinte umane, afara doar de mistici si de nebuni. Aceasta este singura realitate si nu are prea mare legatura cu primirea pe care publicul o face produsului eventual al acestei retrageri.
Dar diferenta dintre artizan si artistul adevarat consta tocmai in diferenta dintre posibilitatea si imposibilitatea de a cunoaste ceea ce putem face - fapt ce explica si de ce una din ocupatii este sigura, iar cealalata include intotdeauna si un coeficient de risc. E suficient sa-mi arunc o privire in urma, peste lucrarile mele de pana acum, pentru a sti carei categorii ii apartin intr-o proportie stivitoare: un puternic iz de siguranta, in special pentru ca fusesera scrise pornind de la ceea ce eu (si sefii mei de la studio) stiam ca lumea doreste sa auda si ma departam din ce in ce mai mult de realitate, de realitatea mea si cea a spectatorilor. Una dintre cele mai periculoase substituiri ale retragerii consta in refuzul de a deveni constient de toate acestea. Frica de aterizare impinge pasarea sa zboare la nesfarsit: pericolul solului real.
Desertul si cea mai groaznica tentatie a sa: sa nu te mai intorci.
....
Tot in acea dimineata mi-am mai insemnat ceva: Daca o viata consta in mare parte din retrageri din realitate, relatarea acestei vieti trebuie sa fie cea a unei retrageri din imaginar."
John Fowles, Daniel Martin
Dar diferenta dintre artizan si artistul adevarat consta tocmai in diferenta dintre posibilitatea si imposibilitatea de a cunoaste ceea ce putem face - fapt ce explica si de ce una din ocupatii este sigura, iar cealalata include intotdeauna si un coeficient de risc. E suficient sa-mi arunc o privire in urma, peste lucrarile mele de pana acum, pentru a sti carei categorii ii apartin intr-o proportie stivitoare: un puternic iz de siguranta, in special pentru ca fusesera scrise pornind de la ceea ce eu (si sefii mei de la studio) stiam ca lumea doreste sa auda si ma departam din ce in ce mai mult de realitate, de realitatea mea si cea a spectatorilor. Una dintre cele mai periculoase substituiri ale retragerii consta in refuzul de a deveni constient de toate acestea. Frica de aterizare impinge pasarea sa zboare la nesfarsit: pericolul solului real.
Desertul si cea mai groaznica tentatie a sa: sa nu te mai intorci.
....
Tot in acea dimineata mi-am mai insemnat ceva: Daca o viata consta in mare parte din retrageri din realitate, relatarea acestei vieti trebuie sa fie cea a unei retrageri din imaginar."
John Fowles, Daniel Martin
marți, 25 octombrie 2011
Eu ma indragostesc toamna
A trecut un an. :) La multi, multi ani!
http://www.youtube.com/watch?v=gLugW2pySxA
http://www.youtube.com/watch?v=gLugW2pySxA
Misha Katz
http://www.youtube.com/watch?v=ER_J7zsBk5s
L-am vazut la Ateneu. E fantastic! Mi-a transmis toata bucuria aceasta a lui de a trai ceea ce face. Muzica a fost minunata: Brahms - Schönberg, Cvartetul in sol minor, op.25 dar spectacolul nu ar fi fost complet fara acest balet fericit al dirijorului. Am gasit pe youtube inregistrarea de mai sus. Cred ca e relevanta.
Felicitari tuturor celor ce au facut posibil acest concert!
L-am vazut la Ateneu. E fantastic! Mi-a transmis toata bucuria aceasta a lui de a trai ceea ce face. Muzica a fost minunata: Brahms - Schönberg, Cvartetul in sol minor, op.25 dar spectacolul nu ar fi fost complet fara acest balet fericit al dirijorului. Am gasit pe youtube inregistrarea de mai sus. Cred ca e relevanta.
Felicitari tuturor celor ce au facut posibil acest concert!
sâmbătă, 22 octombrie 2011
Am fost pradata
Si va povestesc ca sa nu patiti ca mine. Iesim de la concert cu o inima atat de armonioasa incat eram chiar in aceea stare de visare care te face vulnerabil la jefuit. Intram in masina multumindu-i lui Dumnezeu ca am gasit unde sa parcam atunci cand deja trecuse cu 1 minut ora de incepere a concertului si noi inca eram in trafic. Era intr-o parcare cu plata, vis a vis de monumentul acela cu teapa. Ne uitam dupa cei care ar fi trebuit sa fie acolo sa ne incaseze contravaloarea celor doua ore de parcare. Nimeni. Ei probabil ca la ora asta nu mai este nimeni. Ne urcam in masina si rasare langa noi ca din pamant un tip tanar, cu sapca si geaca cu ceva ecusoane. Zice rupand un biletel dintr-un teanc pe care il tinea in mana: parcarea va rog. Cautam noi marunt si ii dam trei lei. Zice: Nu, aveti patru lei cincizeci. Mai cautam marunt. Nu mai aveam. Zice: Dati-mi cat aveti ca am destul marunt sa va schimb eu. Ii dau zece lei. Zice: Uite ca imi pleaca un client, ma duc sa-i iau banii si ma intorc. Si alearga spre o alta masina care iesea din parcare. Dupa ce vorbeste si cu aia alearga in directia opusa. Si nici urma de el. Ne dam seama ca am cazut de fraieri si intr-o liniste plina de fulgere plecam spre casa. Tarziu ne-am revenit din acel sentiment de furie-frica-neputinta-rusine. Ne-am consolat cu ideea ca nu a fost paguba prea mare si am adormit totusi in liniste.
vineri, 21 octombrie 2011
Un pirat
Citesc des : http://www.descopera.ro/
Ieri am citit despre pirati. Vieti fascinante, vremuri greu de inchipuit. In unul dintre articole am gasit asta:
Rugăciunea corsarului
Poate că niciun articol sau documentar despre personalitatea sa (e vorba despre Sir Francis Drake - nn) nu vorbeşte mai bine despre spiritul acestui om decât rugăciunea despre care se spune că ar fi fost scrisă de el în anul 1577:
Tulbură-ne, Doamne,
Când suntem prea mulţumiţi cu noi înşine,
Când visele ni se împlinesc
Pentru că am visat prea mărunt,
Când am ajuns la destinaţie
Fiindcă am navigat prea aproape de ţărm
Tulbură-ne, Doamne,
Când, sătui de lucrurile pe care le avem
Ne-am pierdut setea pentru Apa Vieţii,
Când, îndrăgostiţi de vieţile noastre mărunte,
Am încetat să mai visăm la Veşnicie
Când în strădania de a clădi un Pământ Nou
Am uitat de Cerurile Tale.
Tulbură-ne, Doamne,
Ca să îndrăznim mai semeţ
Să ne avântăm pe mările sălbatice,
Acolo unde furtunile ne arată puterea Ta,
Acolo unde, fără ţărmuri la orizont,
Vom vedea stelele.
Îţi cerem, Doamne, să împingi zarea speranţelor noastre
Iar viitorul să-l aduci mai aproape de noi
Cu putere, îndrăzneală, speranţă şi dragoste,
Toate le cerem în numele Căpitanului nostru, Iisus Hristos!
Si daca tot suntem tulburati sa profitam la maxim! :)
Ieri am citit despre pirati. Vieti fascinante, vremuri greu de inchipuit. In unul dintre articole am gasit asta:
Rugăciunea corsarului
Poate că niciun articol sau documentar despre personalitatea sa (e vorba despre Sir Francis Drake - nn) nu vorbeşte mai bine despre spiritul acestui om decât rugăciunea despre care se spune că ar fi fost scrisă de el în anul 1577:
Tulbură-ne, Doamne,
Când suntem prea mulţumiţi cu noi înşine,
Când visele ni se împlinesc
Pentru că am visat prea mărunt,
Când am ajuns la destinaţie
Fiindcă am navigat prea aproape de ţărm
Tulbură-ne, Doamne,
Când, sătui de lucrurile pe care le avem
Ne-am pierdut setea pentru Apa Vieţii,
Când, îndrăgostiţi de vieţile noastre mărunte,
Am încetat să mai visăm la Veşnicie
Când în strădania de a clădi un Pământ Nou
Am uitat de Cerurile Tale.
Tulbură-ne, Doamne,
Ca să îndrăznim mai semeţ
Să ne avântăm pe mările sălbatice,
Acolo unde furtunile ne arată puterea Ta,
Acolo unde, fără ţărmuri la orizont,
Vom vedea stelele.
Îţi cerem, Doamne, să împingi zarea speranţelor noastre
Iar viitorul să-l aduci mai aproape de noi
Cu putere, îndrăzneală, speranţă şi dragoste,
Toate le cerem în numele Căpitanului nostru, Iisus Hristos!
Si daca tot suntem tulburati sa profitam la maxim! :)
Lumina
Am citit ieri prezentarea de aici: http://zanaeficientei.wordpress.com/despre/ .
E plina de amintiri luminoase. Mi-a dat un sentiment extrem de placut. Multumesc! Mi-a adus in minte o imagine de zi luminoasa, de viata luminoasa. Erau aminitiri din "perioada luminoasa" a vietii. Mi-a dat un sentiment atat de placut incat mi-am zis: pot si eu si am inceput sa caut si la mine, in amintirile mele, perioada luminoasa. Pai nu prea am gasit. Si totusi, m-am mobilizat eu, atunci cand...Dar nu, tot gri era si dupa ce am derulat amintirea aia. Era ceva acolo care se incapatana sa ramana intunecat, sa nu se lumineze. Si dupa mai multe incercari nereusite, tot trecand de la copilaria mica la adolescenta dintr-o data mi-am dat seama: eu acum traiesc "perioada luminoasa"din viata mea. Sunt chiar in aceasta perioada, o traiesc, ma imbaiez in ea. Acum la maturitate recuperez lumina care mi-a lipsit. Acum - cand sunt independenta si libera. Acum cand copiii sunt mari si nu mai au nevoie sa fie legati la sireturi. Acum cand muncesc bine si castig bine si am confortul dat de o zi de maine mai sigura. Acum cand sunt sanatoasa si toti din casa sunt sanatosi. Acum cand fac ce vreau si ce imi place. Acum cand pot sa-mi cumpar carti, cand pot sa merg la teatru, la concerte, la ce imi mai trazneste. Acum cand pot sa ma urc intr-un avion si sa fiu in cateva ore in orice parte a lumii. Sau macar pot sa planuiesc astfel de calatorii. Acum cand, dupa ce mi-am montat singura capacul de WC, ma simt in stare sa fac orice reparatie prin casa si nu mai trebuie sa ma rog de nimeni. Acum cand ma bucur de casa de la tara ca de o intoarcere acasa, fara frustarile date de nemultumirea nerenovarii ei. Acum cand nici macar nu mai sunt obeza si de zece luni imi pastrez o greutate constanta fara sa fac niciun efort. Acum cand am invatat sa iubesc si am sufletul plin de iubire. Acum cand vibrez la frumusetea Universului in care traim. Si mai mult decat atat: acum pot sa scriu despre toate astea.
Ei bine sa aprindem lumina pe scena: sunt in perioada luminoasa din viata mea.
E plina de amintiri luminoase. Mi-a dat un sentiment extrem de placut. Multumesc! Mi-a adus in minte o imagine de zi luminoasa, de viata luminoasa. Erau aminitiri din "perioada luminoasa" a vietii. Mi-a dat un sentiment atat de placut incat mi-am zis: pot si eu si am inceput sa caut si la mine, in amintirile mele, perioada luminoasa. Pai nu prea am gasit. Si totusi, m-am mobilizat eu, atunci cand...Dar nu, tot gri era si dupa ce am derulat amintirea aia. Era ceva acolo care se incapatana sa ramana intunecat, sa nu se lumineze. Si dupa mai multe incercari nereusite, tot trecand de la copilaria mica la adolescenta dintr-o data mi-am dat seama: eu acum traiesc "perioada luminoasa"din viata mea. Sunt chiar in aceasta perioada, o traiesc, ma imbaiez in ea. Acum la maturitate recuperez lumina care mi-a lipsit. Acum - cand sunt independenta si libera. Acum cand copiii sunt mari si nu mai au nevoie sa fie legati la sireturi. Acum cand muncesc bine si castig bine si am confortul dat de o zi de maine mai sigura. Acum cand sunt sanatoasa si toti din casa sunt sanatosi. Acum cand fac ce vreau si ce imi place. Acum cand pot sa-mi cumpar carti, cand pot sa merg la teatru, la concerte, la ce imi mai trazneste. Acum cand pot sa ma urc intr-un avion si sa fiu in cateva ore in orice parte a lumii. Sau macar pot sa planuiesc astfel de calatorii. Acum cand, dupa ce mi-am montat singura capacul de WC, ma simt in stare sa fac orice reparatie prin casa si nu mai trebuie sa ma rog de nimeni. Acum cand ma bucur de casa de la tara ca de o intoarcere acasa, fara frustarile date de nemultumirea nerenovarii ei. Acum cand nici macar nu mai sunt obeza si de zece luni imi pastrez o greutate constanta fara sa fac niciun efort. Acum cand am invatat sa iubesc si am sufletul plin de iubire. Acum cand vibrez la frumusetea Universului in care traim. Si mai mult decat atat: acum pot sa scriu despre toate astea.
Ei bine sa aprindem lumina pe scena: sunt in perioada luminoasa din viata mea.
miercuri, 19 octombrie 2011
Concert
Concert simfonic
Vineri, 21 Octombrie 2011, 19:00 - 21:00
Sala mare
Orchestra simfonică a Filarmonicii ”George Enescu”
Dirijor
MISHA KATZ
Solist
DAN GRIGORE
Program
Ludwig van Beethoven
Concertul nr. 4 pentru pian şi orchestră, în sol major, op. 58
Brahms - Schönberg
Cvartetul în sol minor, op. 25
Sunt norocoasa! Am bilete la acest concert!!!!!!!!! Vineri. Va povestesc cum a fost :).
Vineri, 21 Octombrie 2011, 19:00 - 21:00
Sala mare
Orchestra simfonică a Filarmonicii ”George Enescu”
Dirijor
MISHA KATZ
Solist
DAN GRIGORE
Program
Ludwig van Beethoven
Concertul nr. 4 pentru pian şi orchestră, în sol major, op. 58
Brahms - Schönberg
Cvartetul în sol minor, op. 25
Sunt norocoasa! Am bilete la acest concert!!!!!!!!! Vineri. Va povestesc cum a fost :).
La Cinque Terre - visul meu secret
S-au copt strugurii in La Cinque Terre? Probabil ca da si acum se culeg. M-am visat pe una dintre terasele plantate cu vii, imbracata intr-o rochie alba larga, singura, ascultand marea, intr-o noapte calda-rece. Miroseau tare strugurii si miroseau altfel, ca si cum eram sirena si mancam struguri in adancul marii, struguri dulci-sarati. Cata liniste in singuratatea aceea! Si a doua zi intr-o asurzitoare muzica de acordeon impreuna cu alte fete cu parul lung zdrobeam strugurii cu picioarele in imense ceainice de arama. Ma invarteam ametitor cu bratele larg deschise, cu capul pe spate, solara. Simteam cu se strecoara mustul printre degetele de la picioare si auzeam cum pocnesc boabele sub calcai. Si era sarbatoare si mustul avea gust acela lipicios.... Curgea bogat si puternic prin gatul arcuit al ceainicului... La incheieturile mainilor aveam bratari...
Anul asta nu mai ajung. Dar in viata asta e musai sa ajung aici. Sa vad daca e real mirosul pe care l-am visat si daca da, sa raman. Sa gatesc intr-o bucatarie mica, in oale mari, mancare italiana pentru straini si mancare straina pentru italieni. Sa vorbesc mult cu mainile, cu fata, cu zambetele, cu privirile. Sa tac mult cu tot corpul. Sa simt mult. Sa gandesc mult. Sa scriu... Cateodata sa ma visez in Bucuresti.
 |
| Poza copiata - multumesc! |
marți, 18 octombrie 2011
Citat
"Casa renăştea din cenuşa ei, iar eu pluteam în iubirea pentru Delgadina cu o
intensitate şi o fericire de care n-am avut nicicând parte în viaţa mea. Graţie ei m-am
confruntat pentru prima oară cu felul meu firesc de a fi, în vreme ce mi se scurgeau cei
nouăzeci de ani. Am descoperit că obsesia mea ca fiecare lucru să fie la locul lui,
fiecare treabă la timpul ei, fiecare cuvânt să aibă tonul potrivit nu era răsplata cuvenită
a unei minţi ordonate, ci, dimpotrivă, un întreg sistem de simulare inventat de mine ca
să ascund neorânduirea naturii mele. Am descoperit că nu sunt disciplinat din virtute,
ci ca reacţie împotriva neglijenţei mele; că par generos pentru a-mi masca micimea de
suflet, că exagerez cu prudenţa din neîncredere, că sunt tolerant ca să nu mă las pradă
acceselor de furie pe care abia mi le stăpânesc, că sunt punctual numai ca să nu se afle
cât de puţin mă interesează timpul altora. Am descoperit, în sfârşit, că dragostea nu e
o stare a spiritului, ci un semn al zodiacului.
Am devenit altul. Am încercat să-i recitesc pe clasicii care m-au călăuzit în
adolescenţă şi n-am fost în stare. M-am cufundat în lecturi romantice la care
renunţasem atunci când mama a vrut să mi le impună cu străşnicie şi prin ele am ajuns
să fiu conştient că forţa invincibilă care a împins lumea înainte nu e iubirea fericită, ci
aceea neîmplinită. Când gusturile mele muzicale au intrat în criză, m-am descoperit
învechit şi bătrân şi mi-am deschis sufletul desfătărilor în voia hazardului.
Mă întreb cum m-am putut lăsa pradă acestei ameţeli perpetue provocate de
mine însumi şi de care mă temeam. Pluteam printre nori rătăcitori şi-mi vorbeam în
faţa oglinzii cu vaga speranţă de a afla cine sunt. Starea mea de delir era atât de
intensă, încât într-o manifestare a studenţilor cu pietre şi sticle am fost nevoit să mă
înfrânez din răsputeri ca să nu mă pomenesc în fruntea lor cu o lozincă ce mi-ar fi
proclamat adevărul: „Sunt nebun de dragoste".
"M-am intors acasa chinuit de dracusorul care ne sufla la ureche raspunsurile zdrobitoare pe care nu le-am dat la timp".
" Nu mai sunt in stare. Am pus telefonul in furca napadit de o senzatie de eliberare cum nu mai cunoscusem in viata si in sfarsit la adapost de o sclavie care ma tinea inlantuit de cand implinisem 13 ani".
Gabriel García Márquez
Povestea târfelor mele triste
luni, 17 octombrie 2011
Salata de cruditati
Ingrediente
Telina - 2 bucati
Morcovi - 2 bucati mari (sau 4 mici)
Mar - 1 bucata
Ulei - 3 linguri
Mustar - 1 lingura
Sare, piper
Lamaie - 1/2 buc
Mod de preparare
De dau prin razatoarea mica telina si morcovii si prin razatoarea mare marul. Se amesteca impreuna si se stropesc cu lamaie. Se adauga uleiul si mustarul, sare si piper. Se serveste imediat.
E foarte ieftina. Legumele m-au costat 3 lei.
Telina - 2 bucati
Morcovi - 2 bucati mari (sau 4 mici)
Mar - 1 bucata
Ulei - 3 linguri
Mustar - 1 lingura
Lamaie - 1/2 buc
Mod de preparare
De dau prin razatoarea mica telina si morcovii si prin razatoarea mare marul. Se amesteca impreuna si se stropesc cu lamaie. Se adauga uleiul si mustarul, sare si piper. Se serveste imediat.
E foarte ieftina. Legumele m-au costat 3 lei.
duminică, 16 octombrie 2011
Placere versus Fericire
Am auzit in biserica: Nu va ingrijiti de trup pentru ca este trecator ci ingrijiti-va de suflet pentru ca este nemuritor.
Si atunci mi-am dat seama ca in cautarea mea, in calatoria mea atunci cand la rascruce am ales ca destinatie a drumului meu fericirea, am facut bine ca am facut diferenta intre placere si fericire.
Falsa cautare a fericirii in placere m-a dus pe un drum care se infunda. Intorcandu-ma la destinatia mea initiala am ajuns pe drumul adevarat. Si am avut dreptate atunci cand am spus: "Suntem fericiti pentru ca am pus suflet." Era singura conditie si a fost indeplinita. Am avut dreptate!
Si atunci mi-am dat seama ca in cautarea mea, in calatoria mea atunci cand la rascruce am ales ca destinatie a drumului meu fericirea, am facut bine ca am facut diferenta intre placere si fericire.
Falsa cautare a fericirii in placere m-a dus pe un drum care se infunda. Intorcandu-ma la destinatia mea initiala am ajuns pe drumul adevarat. Si am avut dreptate atunci cand am spus: "Suntem fericiti pentru ca am pus suflet." Era singura conditie si a fost indeplinita. Am avut dreptate!
joi, 13 octombrie 2011
Nu-mi mai place la supermarket
 |
| Poza copiata - multumesc! |
Tacerea
Cred ca daca am tacea mai mult am trai intr-o lume mai buna. Am citit undeva ca atunci cand te apuca sa spui ceva e mai bine sa te gandesti de doua ori. Eu zic de trei ori chiar:
1. ce vrei sa spui - prima reflectie
2. cum e bine/corect sa spui ceea ce ai stabilit ca vrei sa spui - a doua reflectie
3. cui ii foloseste ceea ce vreau sa spun - a treia reflectie si ultima.
Daca nu reusesti sa stabilesti cu claritate ca ii foloseste cuiva taci! Tacerea sigur nu face rau.
Cred ca asta e de fapt definitia corecta a comunicarii: spui ceva folositor pentru cei implicati (tu si partenerii de comunicare).
Deci ultima intrebare: Cui ii foloseste ce am de spus?
1. ce vrei sa spui - prima reflectie
2. cum e bine/corect sa spui ceea ce ai stabilit ca vrei sa spui - a doua reflectie
3. cui ii foloseste ceea ce vreau sa spun - a treia reflectie si ultima.
Daca nu reusesti sa stabilesti cu claritate ca ii foloseste cuiva taci! Tacerea sigur nu face rau.
Cred ca asta e de fapt definitia corecta a comunicarii: spui ceva folositor pentru cei implicati (tu si partenerii de comunicare).
Deci ultima intrebare: Cui ii foloseste ce am de spus?
marți, 11 octombrie 2011
Fals meniu iranian
Daca il vreti pe cel original mergeti aici: Restaurant Teheran, Strada Turnul Eiffel 3, Bucuresti, langa Parcul Circului. Mancarea e fantastic de buna, multa (sa va luati ajutoare ca nu reusiti sa mancati singuri o portie) si mai mult e liniste, intimitate si ceaiul e din partea casei. Vineri e inchis.
Carne de curcan cu vinete
Salata de rosii cu patrunjel
Salata de spanac
Iaurt cu cimbru
Zacusca de vinete
Lipie
Reteta pentru mancarica cu vinete
Ingrediente
Pulpa superioara de curcan dezosata - 1 buc
Vinete - 2 buc
Gogosari - 4 buc
Ulei, foi de dafin, chimen, sare, otet balsamic - 1 lingura, piper negru
Mod de preparare
Se taie carnea cubulete si se prajeste intr-o cratita de tuci, cu foarte putin ulei. Se curata vintele de coaja, dar nu de tot ci numai o fasie da, una nu. Se taie in lung in patru (sunt bune vinete lungi si subtiri). Se pun pe gratar cu partile taiate si se coc 5 minute pe fiecare parte. Se taie gogosarii in doua si apoi feliute. Se adauga legumele peste carne cand aceasta e prajita pe jumatate si de pun condimentele. Se adauga o jumatate de cana de apa si se fierbe inabusit cu capacul pana cand se patrunde bine carnea. Nu ramane prea mult sos. Se serveste calda cu un bol de iaurt rece peste care am presarat cimbru proaspat sau uscat.
Nu e ca la Teheran dar e pe aproape.
Dresingul pentru salate
Se amesteca intr-un shaker (ei un borcan de sticla cu capac) sare, trei linguri de ulei de masline, 2 linguri ulei de floarea soarelui, 2 linguri otet balsamic. Se agita bine. Se toarna peste spanac si peste rosii (taiate felii pe o farfurie si acoperite cu o paturica de patrunjel proaspat taiat). dresingul se adauga imediat inainte de a servi.
Salata de rosii cu patrunjel
Salata de spanac
Iaurt cu cimbru
Zacusca de vinete
Lipie
Reteta pentru mancarica cu vinete
Ingrediente
Pulpa superioara de curcan dezosata - 1 buc
Vinete - 2 buc
Gogosari - 4 buc
Ulei, foi de dafin, chimen, sare, otet balsamic - 1 lingura, piper negru
Mod de preparare
Se taie carnea cubulete si se prajeste intr-o cratita de tuci, cu foarte putin ulei. Se curata vintele de coaja, dar nu de tot ci numai o fasie da, una nu. Se taie in lung in patru (sunt bune vinete lungi si subtiri). Se pun pe gratar cu partile taiate si se coc 5 minute pe fiecare parte. Se taie gogosarii in doua si apoi feliute. Se adauga legumele peste carne cand aceasta e prajita pe jumatate si de pun condimentele. Se adauga o jumatate de cana de apa si se fierbe inabusit cu capacul pana cand se patrunde bine carnea. Nu ramane prea mult sos. Se serveste calda cu un bol de iaurt rece peste care am presarat cimbru proaspat sau uscat.
Nu e ca la Teheran dar e pe aproape.
Dresingul pentru salate
Se amesteca intr-un shaker (ei un borcan de sticla cu capac) sare, trei linguri de ulei de masline, 2 linguri ulei de floarea soarelui, 2 linguri otet balsamic. Se agita bine. Se toarna peste spanac si peste rosii (taiate felii pe o farfurie si acoperite cu o paturica de patrunjel proaspat taiat). dresingul se adauga imediat inainte de a servi.
Tarta de succes
Toti care au manacat mi-au declarat cu un entuziasm care depasea cotele extraordinarului ca e cea mai buna prajitura gustata vreodata.
Ingrediente
Foaia
125 g faina
60g unt
1 ou
1 lingura de apa rece
1 lingurita de zahar
1 praf de sare
Crema
3 oua
125 g zahar
2 linguri faina
1 lingura ulei
2 esente de vanilie (fiole)
400 ml lapte
Fructe
4 banane
1 rodie
200 g struguri albi cu boaba mare, aromati
Jeleul
2 plicuri gelatina transparenta Dr. Oetker
400 ml suc Santal de portocale rosii
Mod de preparare
Se cerne faina si se face un loc la mijloc. Se pun celelalte ingredinte pentru foaie. Se amesteca. Iese o coca moale. Daca oul e mare va trebui sa mai puneti o mana de faina. Se unge o tava rotunda cu unt din belsug, se rastoarna coca in mijloc si se intinde cu mana umeda in asa fel incat sa urce si pe pereti cam o jumatate de centimetru. Se inteapa cu furculita pe toata suprafata.
Se face crema: se amesteca oula intregi cu zaharul, se adauga 2 linguri de faina, se adauga laptele, lingura de ulei si esenta. Se toarna peste foaie. Se da la cuptor la foc mic (120 grade). Se coace incet cam 40 de minute. Se incearca cu paiul: daca iese umed inseamna ca nu e gata. Pe deasupra va fi aurie. Se lasa la racit
Cand s-a racit complet se scoate din tava (eu am folosit una de tort cu marginile detasabile). Daca aveti tava speciala de tarta nu se mai scoate. Se taie bananele in lung si se aseaza in cerc, folosindu-ne de curbura jumatatilor. Se taie strugurii pe jumatate, se scot samburii, se aseaza in cercul interior cu taietura in jos pana se umple toata suprafata. Se taie rodia in doua. Se scot semmintele si se presara printre struguri.
Se prepara jeleul: se amesteca gelatina cu 2 linguri de zahar pudra si se toarna 400 ml de suc peste. Se amesteca bine cu telul pana cand nu mai are cocoloase. Se fierbe 1 minut (fix dupa ce da in clocot). Se ia de pe foc si dupa 2-3 minute se pune peste prajitura, cu o lingura, putin cate putin. Scaldati toata prajitura in jeleu. Asteptati-va sa dea pe afara asa ca puneti platoul pe ceva care suporta asta (hartie, blat, etc). Dupa fiecare lingura pusa asteptati putin. Cand vi se pare ca e destula glazura opriti-va, chiar daca nu ati consumat-o pe toata.
Are succes, va asigur!
Ingrediente
Foaia
125 g faina
60g unt
1 ou
1 lingura de apa rece
1 lingurita de zahar
1 praf de sare
Crema
3 oua
125 g zahar
2 linguri faina
1 lingura ulei
2 esente de vanilie (fiole)
400 ml lapte
Fructe
4 banane
1 rodie
200 g struguri albi cu boaba mare, aromati
Jeleul
2 plicuri gelatina transparenta Dr. Oetker
400 ml suc Santal de portocale rosii
Mod de preparare
Se cerne faina si se face un loc la mijloc. Se pun celelalte ingredinte pentru foaie. Se amesteca. Iese o coca moale. Daca oul e mare va trebui sa mai puneti o mana de faina. Se unge o tava rotunda cu unt din belsug, se rastoarna coca in mijloc si se intinde cu mana umeda in asa fel incat sa urce si pe pereti cam o jumatate de centimetru. Se inteapa cu furculita pe toata suprafata.
Se face crema: se amesteca oula intregi cu zaharul, se adauga 2 linguri de faina, se adauga laptele, lingura de ulei si esenta. Se toarna peste foaie. Se da la cuptor la foc mic (120 grade). Se coace incet cam 40 de minute. Se incearca cu paiul: daca iese umed inseamna ca nu e gata. Pe deasupra va fi aurie. Se lasa la racit
Cand s-a racit complet se scoate din tava (eu am folosit una de tort cu marginile detasabile). Daca aveti tava speciala de tarta nu se mai scoate. Se taie bananele in lung si se aseaza in cerc, folosindu-ne de curbura jumatatilor. Se taie strugurii pe jumatate, se scot samburii, se aseaza in cercul interior cu taietura in jos pana se umple toata suprafata. Se taie rodia in doua. Se scot semmintele si se presara printre struguri.
Se prepara jeleul: se amesteca gelatina cu 2 linguri de zahar pudra si se toarna 400 ml de suc peste. Se amesteca bine cu telul pana cand nu mai are cocoloase. Se fierbe 1 minut (fix dupa ce da in clocot). Se ia de pe foc si dupa 2-3 minute se pune peste prajitura, cu o lingura, putin cate putin. Scaldati toata prajitura in jeleu. Asteptati-va sa dea pe afara asa ca puneti platoul pe ceva care suporta asta (hartie, blat, etc). Dupa fiecare lingura pusa asteptati putin. Cand vi se pare ca e destula glazura opriti-va, chiar daca nu ati consumat-o pe toata.Se da la rece. Se taie dupa cel putin 2 ore de stat la frigider.
Nu ratati!!!!!!
http://www.sonoro.ro/
S-au pus in vanzare biletele pentru cel mai frumos festival din Bucuresti (dupa parerea mea). Nu ratati! Merita.
S-au pus in vanzare biletele pentru cel mai frumos festival din Bucuresti (dupa parerea mea). Nu ratati! Merita.
duminică, 9 octombrie 2011
Maria a invatat sa numere
"Mami eu eram o pisicuta care a zgariat la usa ta si atunci cand m-ai vazut neajutorata m-ai luat la tine acasa. Si eu nu stiam ca aici sunt mai multi stapani adica (si in soapta, indoind degetelele): Ema, Dana, Mami, Tati (si apoi tare) 4 stapani."
Atentia, calmul mental si...tibetanii
Am invata de curand urmatoarele:
- Ce ne dorim de la viata? Sa fim fericiti si sa evitam suferinta.
- Cand putem face asta? Cand devenim din sclavii mintii noastre, stapanii ei.
- Cum facem asta? Prin atentie si vigilenta.
Sa ne inchipuim ca suntem un vapor pe un ocean. Si mintea noastra este o pasare in colivie pe acest vapor. Daca ii dam drumul din colivie ea isi ia zborul liber. Gandurile noastre se duc unde vor, in trecut - in amintiri, in viitor - in planuri. Dar trebuie sa avem grija ca pasarea sa aiba o singura optiune: sa se intoarca pe vapor atunci cand oboseste. Iar daca o stapanesti ii dai drumul cand vrei si o aduci inapoi cand vrei. Daca nu, vei naviga fara minte, aiurea pe un ocean care (dupa cate vad si eu) nu e prietenos deloc. Atentia este aceea functie a mintii pe care o posedam toti pentru ca altfel nu ne-ar reusi nimic din ce facem. Deci sa ne intarim atentia.
Iar ca sa nu lasam mintea libera in timpul acestor exercitii de concentrare sa fim vigilenti: cum apare ceva care ne distrage cum sa actionam asupra factorului perturbator. Atunci cand ne distrage o suferinta trebuie sa ne gandim astfel: de fapt care dintre aceste probleme pe care le am sunt in cea mai mare parte inventii ale mele sau mi se datoreaza. Pana la urma sunt altii care au mai multe probleme si mai mari. Eu chiar sunt binecuvantata! Atunci cand ne distrage o placere trebuie sa ne gandim astfel: si asta va trece. Am greutati si obligatii iar astazi am de gatit, facut curatenie,de predat un proiect la birou. Sunt la o maturitate cand trebuie sa am grija de mine si de familia mea. Ba mai mult, trebuie sa am grija de mediu si de planeta. Si mai mult trebuie sa am grija de sufletul meu si sa fac Binele si sa evit Raul. Daca ne distrage pur si simplu un gand care apare in mintea noastra ne putem gandi asa: De unde vin aceste ganduri, de ce si unde se duce? Atentia la acest parcurs, ca si cum am urmari o unda facuta de o piatra pe suprafata unui lac gandul isi pierde puterea si nu ne va mai face sa ne fie frica.
La adapost de acesti factori perturbatori ne putem concentra atentia si vigilenti, vom reusi sa ne tinem mintea fixata pe un obiect de meditatie.
- Tibetanii spun ca astfel experimenteaza calmul mental - acea stare a omului in care mintea e fericita si linistita. Spun chiar ca se poate mai mult. E credinta lor si o respect.
Eu am invatat ca daca imi controlez mintea prin atentie si vigilenta pot fi prezenta in viata mea. Viata mea capata astfel substanta. Ce fac insa cu visele? Eu chiar sunt o visatoare si asta face parte din mine, e my way and my style. Le pot avea de cate ori vreau ca pasarea sa zboare in larg, libera, de pe vapor?
Iar daca altii au putut voi putea si eu sa am fericire si sa evit suferinta.
- Ce ne dorim de la viata? Sa fim fericiti si sa evitam suferinta.
- Cand putem face asta? Cand devenim din sclavii mintii noastre, stapanii ei.
- Cum facem asta? Prin atentie si vigilenta.
Sa ne inchipuim ca suntem un vapor pe un ocean. Si mintea noastra este o pasare in colivie pe acest vapor. Daca ii dam drumul din colivie ea isi ia zborul liber. Gandurile noastre se duc unde vor, in trecut - in amintiri, in viitor - in planuri. Dar trebuie sa avem grija ca pasarea sa aiba o singura optiune: sa se intoarca pe vapor atunci cand oboseste. Iar daca o stapanesti ii dai drumul cand vrei si o aduci inapoi cand vrei. Daca nu, vei naviga fara minte, aiurea pe un ocean care (dupa cate vad si eu) nu e prietenos deloc. Atentia este aceea functie a mintii pe care o posedam toti pentru ca altfel nu ne-ar reusi nimic din ce facem. Deci sa ne intarim atentia.
Iar ca sa nu lasam mintea libera in timpul acestor exercitii de concentrare sa fim vigilenti: cum apare ceva care ne distrage cum sa actionam asupra factorului perturbator. Atunci cand ne distrage o suferinta trebuie sa ne gandim astfel: de fapt care dintre aceste probleme pe care le am sunt in cea mai mare parte inventii ale mele sau mi se datoreaza. Pana la urma sunt altii care au mai multe probleme si mai mari. Eu chiar sunt binecuvantata! Atunci cand ne distrage o placere trebuie sa ne gandim astfel: si asta va trece. Am greutati si obligatii iar astazi am de gatit, facut curatenie,de predat un proiect la birou. Sunt la o maturitate cand trebuie sa am grija de mine si de familia mea. Ba mai mult, trebuie sa am grija de mediu si de planeta. Si mai mult trebuie sa am grija de sufletul meu si sa fac Binele si sa evit Raul. Daca ne distrage pur si simplu un gand care apare in mintea noastra ne putem gandi asa: De unde vin aceste ganduri, de ce si unde se duce? Atentia la acest parcurs, ca si cum am urmari o unda facuta de o piatra pe suprafata unui lac gandul isi pierde puterea si nu ne va mai face sa ne fie frica.
La adapost de acesti factori perturbatori ne putem concentra atentia si vigilenti, vom reusi sa ne tinem mintea fixata pe un obiect de meditatie.
- Tibetanii spun ca astfel experimenteaza calmul mental - acea stare a omului in care mintea e fericita si linistita. Spun chiar ca se poate mai mult. E credinta lor si o respect.
Eu am invatat ca daca imi controlez mintea prin atentie si vigilenta pot fi prezenta in viata mea. Viata mea capata astfel substanta. Ce fac insa cu visele? Eu chiar sunt o visatoare si asta face parte din mine, e my way and my style. Le pot avea de cate ori vreau ca pasarea sa zboare in larg, libera, de pe vapor?
Iar daca altii au putut voi putea si eu sa am fericire si sa evit suferinta.
vineri, 7 octombrie 2011
Curcubeu
miercuri, 5 octombrie 2011
Arhitectura de cartier
De pe balconul unde fumez dimineata o tigara si beau o cafea ar trebui sa vad fatada gen perete cortina (adica cu aspectul ala de oglinda) al unei cladiri frumoase, noua si moderna, albastra. Albastra este si chiar o culoare frumoasa. Dar in geamuri se reflecta la primul etaj un acoperis de tabla ruginita, la urmatorul peretele in ruina din spate al unei case iar mai sus etajele superioare ale unui bloc care nefiind la strada nu a fost reabilitat si arata cum arata (stiti si voi ca toti stam in blocuri din astea). Asa ca aceasta frumoasa cladire care pe hartie sunt sigura ca arata perfect iar in 3D pe laptopul arhitectului te putea lasa cu gura cascata nu este decat o imensa oglinda a "mizeriei din spate" a cartierului.
marți, 4 octombrie 2011
Stea cazatoare
Duminica seara la ora 21.00 am vazut din Herastrau o stea cazatoare (sau ce-o fi fost). A fost prima data cand am vazut asa ceva: o urma foarte luminoasa pe cer, o mica flama, o urma luminoasa mai lata, o flama puternica si atat. A fost spectaculos. A durat cam 20 de secunde. Ne-am pus toti dorinte.
luni, 3 octombrie 2011
Nasterea
Citesc pe mai multe bloguri jurnale ale sarcinilor si povestile nasterilor. Le gasesc interesante si le multumesc celor care le scriu. Sunt multe si au teme comune: nasterea naturala, conditiile din maternitati, pregatirea prin participarea la diverse cursuri, alegerea numelor bebicilor, etc. Nu cred sa lipseasca ceva din tot ce inseamna universul unei mame noi-noute.
Totusi ceva important e trecut cu vederea. Si am simtit nevoia sa completez aceste universuri cu aceasta parte pe care acum, dupa 5 ani de la ultima mea nastere, o consider mai importanta decat toate celelalte: miracolul, taina, minunea dumnezeiasca a unei noi vieti.
Inteleg dorinta de a naste natural pentru a fi martora, a trai cu adevarat, pana la cea mai intima fibra experienta aceasta. Mecanismul perefct al corpului nostru nu s-a relevat niciodata mai mult, in toata frumusetea lui de reglaje fine ca in timpul unei sarcini si a nasterii. Si e firesc sa vrei sa fi martora la acestea. Corpul meu desi in regula toate cele noua luni are ceva defect care m-a impiedicat sa nasc natural. Din fericire traiesc in acest mileniu in care exista solutii si pentru problema mea. Si am reusit sa supravietuim si eu si cei trei copii ai mei celor trei interventii chirurgicale fara complicatii sau ma rog cu complicatii minore. Deci cu toate ca nu am fost martora nasterilor mele decat in mica masura am simtit cu plenitudine miracolul venirii pe lume a unei noi vieti. Si o sa o povestesc aici pe ultima.
Si acesta experienta a mea, a treia mea nastere, ca si celelalte doua, mi-a aratat ca minunea dumnezeiasca a unei noi vieti, a unui nou suflet, a unui destin e cea care te patrunde in acele momente. Conditiile din spital? Daca sa fie o nastere naturala sau nu? Daca e bine sa nastem acasa? Daca e bine sa fim anesteziate? Toate astea trec. Ramane ceea ce e important: suntem atinse de aripa miracolului, de divin si facem parte din ceva sfant: minunea vietii.
Totusi ceva important e trecut cu vederea. Si am simtit nevoia sa completez aceste universuri cu aceasta parte pe care acum, dupa 5 ani de la ultima mea nastere, o consider mai importanta decat toate celelalte: miracolul, taina, minunea dumnezeiasca a unei noi vieti.
Inteleg dorinta de a naste natural pentru a fi martora, a trai cu adevarat, pana la cea mai intima fibra experienta aceasta. Mecanismul perefct al corpului nostru nu s-a relevat niciodata mai mult, in toata frumusetea lui de reglaje fine ca in timpul unei sarcini si a nasterii. Si e firesc sa vrei sa fi martora la acestea. Corpul meu desi in regula toate cele noua luni are ceva defect care m-a impiedicat sa nasc natural. Din fericire traiesc in acest mileniu in care exista solutii si pentru problema mea. Si am reusit sa supravietuim si eu si cei trei copii ai mei celor trei interventii chirurgicale fara complicatii sau ma rog cu complicatii minore. Deci cu toate ca nu am fost martora nasterilor mele decat in mica masura am simtit cu plenitudine miracolul venirii pe lume a unei noi vieti. Si o sa o povestesc aici pe ultima.
Cu o surprindere demna de cadrele sugestive ale fimelor mute am constatat cele doua linii de pe testul de sarcina. Aveam 38 de ani, doi copii, doua cezariene si un planing atent. Si totusi... undeva in stele era scris destinul acestui al treilea copil al meu. Am hotarat ca totul va fi bine desi medicul meu era mai mult decat sceptic. Stiu ca toate ati simtit comuniunea profunda cu copilul vostru. Povestea mea insa mi se pare speciala. Pentru ca acest copil mi-a salvat viata. S-a dezvoltat exact pana la momentul in care putea sa se sustina singur inafara uterului si acest moment era cel in care resursele mele de a continua sarcina erau epuizate. Si atunci a decis sa se nasca. Am reusit sa amanam impreuna cu medicul inca 20 de ore momentul nasterii, timp in care nu m-am miscat din pat, perfuzata continuu ca sa refac cat se putea lichidul pierdut, cu sufletul lipit de aparatul care monitoriza bataile inimii copilului. Am intrat in operatie cu hemoragie, ce sperante minime ca va fi un copil sanatos. Si a fost perfecta, minunata! Acest copil a avut grija de noi doua.
Si acesta experienta a mea, a treia mea nastere, ca si celelalte doua, mi-a aratat ca minunea dumnezeiasca a unei noi vieti, a unui nou suflet, a unui destin e cea care te patrunde in acele momente. Conditiile din spital? Daca sa fie o nastere naturala sau nu? Daca e bine sa nastem acasa? Daca e bine sa fim anesteziate? Toate astea trec. Ramane ceea ce e important: suntem atinse de aripa miracolului, de divin si facem parte din ceva sfant: minunea vietii.sâmbătă, 1 octombrie 2011
Sensul vietii
 |
| Poza copiata - multumesc! |
Starile constiintei, Editura Herald
"Motivatia
Motivatia sau motivul latent implinirii unei actiuni determina amploarea si eficienta acesteia, oricare ar fi ea. Trebuie sa fim atenti in mod deosebit la motivatia noastra in practica spirituala. Utilizarea acestor diferite metode spre binele nostru ne poate ajuta sa dam un sens vietii noastre, sa avem realizari importante.
Toate aceste practici insa nu au o mare valoare, comparandu-le cu binefacerile si amploarea unei practici motivate de dorinta de a implini binele celorlalte fiinte, adica de a ne dezvolta capacitatile cu scopul de a le veni in ajutor.
Pentru a ne dezvolta o asemenea aspiratie, trebuie sa ne obisnuim sa o formulam la inceputul fiecarei practici, iar la final sa ne adunam intreaga energie mentala pozitiva astfel creata, pentru a o dedica eliberarii tuturor fiintelor. Aplicand cu fermitate aceste doua metode, ne vom obisnui sa dedicam intr-o maniera spontana si sincera toate actiunile noastre binelui tuturor fiintelor. Vom putea astfel sa dedicam implinirii acestui scop nu doar practicile noastre meditative specifice, ci si numeroasele noastre actiuni si eforturi pe care le realizam zilnic.
...
Cum concretizam aceasta aspiratie
Putem crede ca este intr-adevar foarte bine sa ne ingrijim de fericirea tuturor fiintelor, dar ne intrebam cum sa realizam aceasta. De fapt, ocaziile sunt numeroase, dar trecem pe langa ele fara a le recunoaste. Plimbandu-ne, de exemplu, si vazand melcii si alte insecte care risca sa fie calcate de masini sau sa se usuce la soare, fiind atenti, le putem salva viata, gestul nostru fiind foarte insemnat. Daca am fi condamnti la moarte si in ultimul moment cineva compatimitor ne-ar salva de la acest destin, gestul sau ar avea pentru noi un sens foarte deosebit. Tot astfel se intampla daca salvam o alta fiinta, indiferent de marimea ei; usurarea si fericirea ei nu vor fi mai mici decat ale noastre. Celelalte fiinte, ca si noi, sunt multumite cand sunt salvate de la moarte. De obicei, cand ne gandim sa ajutam pe ceilalti, luam in considerare doar fiintele umane, dar exista nenumarate alte forme de viata, iar a actiona spre binele uneia dintre ele inseamna a actiona spre binele tuturor. Daca dorim intra-adevar sa actionam in acest sens, vom intalni multe situatii in care ni se ofera ocazia de a-i ajuta pe ceilalti, raspunzand astfel necesitatilor lor materiale si spirituale."
Elementar draga Watson, elementar!!!!
Elementar draga Watson, elementar!!!!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)