La Cinque Terre - visul meu secret

S-au copt strugurii in La Cinque Terre? Probabil ca da si acum se culeg. M-am visat pe una dintre terasele plantate cu vii, imbracata intr-o rochie alba larga, singura, ascultand marea, intr-o noapte calda-rece. Miroseau tare strugurii si miroseau altfel, ca si cum eram sirena si mancam struguri in adancul marii, struguri dulci-sarati. Cata liniste in singuratatea aceea! Si a doua zi intr-o asurzitoare muzica de acordeon impreuna cu alte fete cu parul lung zdrobeam strugurii cu picioarele in imense ceainice de arama. Ma invarteam ametitor cu bratele larg deschise, cu capul pe spate, solara. Simteam cu se strecoara mustul printre degetele de la picioare si auzeam cum pocnesc boabele sub calcai. Si era sarbatoare si mustul avea gust acela lipicios.... Curgea bogat si puternic prin gatul arcuit al ceainicului... La incheieturile mainilor aveam bratari...

Poza copiata - multumesc!

Anul asta nu mai ajung. Dar in viata asta e musai sa ajung aici. Sa vad daca e real mirosul pe care l-am visat si daca da, sa raman. Sa gatesc intr-o bucatarie mica, in oale mari, mancare italiana pentru straini si mancare straina pentru italieni.  Sa vorbesc mult cu mainile, cu fata, cu zambetele, cu privirile. Sa tac mult cu tot corpul. Sa simt mult. Sa gandesc mult. Sa scriu... Cateodata sa ma visez in Bucuresti.