Citat

"Casa renăştea din cenuşa ei, iar eu pluteam în iubirea pentru Delgadina cu o

intensitate şi o fericire de care n-am avut nicicând parte în viaţa mea. Graţie ei m-am

confruntat pentru prima oară cu felul meu firesc de a fi, în vreme ce mi se scurgeau cei

nouăzeci de ani. Am descoperit că obsesia mea ca fiecare lucru să fie la locul lui,

fiecare treabă la timpul ei, fiecare cuvânt să aibă tonul potrivit nu era răsplata cuvenită

a unei minţi ordonate, ci, dimpotrivă, un întreg sistem de simulare inventat de mine ca

să ascund neorânduirea naturii mele. Am descoperit că nu sunt disciplinat din virtute,

ci ca reacţie împotriva neglijenţei mele; că par generos pentru a-mi masca micimea de

suflet, că exagerez cu prudenţa din neîncredere, că sunt tolerant ca să nu mă las pradă

acceselor de furie pe care abia mi le stăpânesc, că sunt punctual numai ca să nu se afle

cât de puţin mă interesează timpul altora. Am descoperit, în sfârşit, că dragostea nu e

o stare a spiritului, ci un semn al zodiacului.

Am devenit altul. Am încercat să-i recitesc pe clasicii care m-au călăuzit în

adolescenţă şi n-am fost în stare. M-am cufundat în lecturi romantice la care

renunţasem atunci când mama a vrut să mi le impună cu străşnicie şi prin ele am ajuns

să fiu conştient că forţa invincibilă care a împins lumea înainte nu e iubirea fericită, ci

aceea neîmplinită. Când gusturile mele muzicale au intrat în criză, m-am descoperit

învechit şi bătrân şi mi-am deschis sufletul desfătărilor în voia hazardului.

Mă întreb cum m-am putut lăsa pradă acestei ameţeli perpetue provocate de

mine însumi şi de care mă temeam. Pluteam printre nori rătăcitori şi-mi vorbeam în

faţa oglinzii cu vaga speranţă de a afla cine sunt. Starea mea de delir era atât de

intensă, încât într-o manifestare a studenţilor cu pietre şi sticle am fost nevoit să mă

înfrânez din răsputeri ca să nu mă pomenesc în fruntea lor cu o lozincă ce mi-ar fi

proclamat adevărul: „Sunt nebun de dragoste".

 

"M-am intors acasa chinuit de dracusorul care ne sufla la ureche raspunsurile zdrobitoare pe care nu le-am dat la timp".

" Nu mai sunt in stare. Am pus telefonul in furca napadit de o senzatie de eliberare cum nu mai cunoscusem in viata si in sfarsit la adapost de o sclavie care ma tinea inlantuit de cand implinisem 13 ani".

Gabriel García Márquez

Povestea târfelor mele triste