Am invata de curand urmatoarele:
- Ce ne dorim de la viata? Sa fim fericiti si sa evitam suferinta.
- Cand putem face asta? Cand devenim din sclavii mintii noastre, stapanii ei.
- Cum facem asta? Prin atentie si vigilenta.
Sa ne inchipuim ca suntem un vapor pe un ocean. Si mintea noastra este o pasare in colivie pe acest vapor. Daca ii dam drumul din colivie ea isi ia zborul liber. Gandurile noastre se duc unde vor, in trecut - in amintiri, in viitor - in planuri. Dar trebuie sa avem grija ca pasarea sa aiba o singura optiune: sa se intoarca pe vapor atunci cand oboseste. Iar daca o stapanesti ii dai drumul cand vrei si o aduci inapoi cand vrei. Daca nu, vei naviga fara minte, aiurea pe un ocean care (dupa cate vad si eu) nu e prietenos deloc. Atentia este aceea functie a mintii pe care o posedam toti pentru ca altfel nu ne-ar reusi nimic din ce facem. Deci sa ne intarim atentia.
Iar ca sa nu lasam mintea libera in timpul acestor exercitii de concentrare sa fim vigilenti: cum apare ceva care ne distrage cum sa actionam asupra factorului perturbator. Atunci cand ne distrage o suferinta trebuie sa ne gandim astfel: de fapt care dintre aceste probleme pe care le am sunt in cea mai mare parte inventii ale mele sau mi se datoreaza. Pana la urma sunt altii care au mai multe probleme si mai mari. Eu chiar sunt binecuvantata! Atunci cand ne distrage o placere trebuie sa ne gandim astfel: si asta va trece. Am greutati si obligatii iar astazi am de gatit, facut curatenie,de predat un proiect la birou. Sunt la o maturitate cand trebuie sa am grija de mine si de familia mea. Ba mai mult, trebuie sa am grija de mediu si de planeta. Si mai mult trebuie sa am grija de sufletul meu si sa fac Binele si sa evit Raul. Daca ne distrage pur si simplu un gand care apare in mintea noastra ne putem gandi asa: De unde vin aceste ganduri, de ce si unde se duce? Atentia la acest parcurs, ca si cum am urmari o unda facuta de o piatra pe suprafata unui lac gandul isi pierde puterea si nu ne va mai face sa ne fie frica.
La adapost de acesti factori perturbatori ne putem concentra atentia si vigilenti, vom reusi sa ne tinem mintea fixata pe un obiect de meditatie.
- Tibetanii spun ca astfel experimenteaza calmul mental - acea stare a omului in care mintea e fericita si linistita. Spun chiar ca se poate mai mult. E credinta lor si o respect.
Eu am invatat ca daca imi controlez mintea prin atentie si vigilenta pot fi prezenta in viata mea. Viata mea capata astfel substanta. Ce fac insa cu visele? Eu chiar sunt o visatoare si asta face parte din mine, e my way and my style. Le pot avea de cate ori vreau ca pasarea sa zboare in larg, libera, de pe vapor?
Iar daca altii au putut voi putea si eu sa am fericire si sa evit suferinta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu