Noapte buna, copii!

A fost odata ca niciodata ca daca n-ar fi fost nu s-ar povesti. A fost odata un imparat intelept intr-o imparatie mare si bogata, peste sapte mari si sapte tari. Il chema Vasile. Si era acest imparat omul lui Dumnezeu, bun la suflet, cu o privire sincera si deschisa, avea mereu cate o vorba buna. Si mai avea acest imparat un talent special de a se face iubit pentru ca nici nu incepea vreo discutie daca nu spunea mai intai un banc, o vorba de duh sau una de suflet. Dar mai important la acest imparat era simtul responsabilitatii - avea o vorba buna pentru toti cei care veneau la el cu problemelor lor sa-i ceara ajutorul si mai mult decat atat nimeni nu pleca fara a avea macar o speranta daca nu chiar solutia rezolvarii. Mintea agera a imparatului gasea pe loc cele mai bune solutii la cele mai incalcite si grele probleme. S-a raspandit vestea despre intelepciunea si bunatatea lui si venea la el puhoi de lume: imparatii vecini, oameni sarmani, targoveti, femei vaduve, copii parasiti, soti care nu se mai intelegeau si nu mai ieseau din certuri, directori si oameni cu raspunderea popoarelor, batrani, tineri, soferi, fratii si surorile lui, fratii si surorile lui de suflet, copiii lui, liote de veri si verisoare, oameni de pe strada, preoti. Era imparatul tanar si in puterea varstei. Era frumos, inalt si brunet, avea brate puternice cu care isi ridica copiii pana la cer, facandu-i sa rada in hohote cristaline. Si ii prindea apoi in imbratisari calde de niciodata nu le-a mai fost apoi frig sau teama acestor copii. Toata lumea il iubea. Si el le rasplatea iubirea cu fericirea lui. Locul preferat din palat al imparatului era bucataria - o bucatarie mare, foarte mare cu geamuri multe care dadeau spre o luminoasa gradina de zarzavat, plina de toate bunatatile pamantului. Nimic nu lipsea din aceasta gradina si toate aveau un gust.....immmmmmm, cele mai bune de pe fata Pamantului. Imparatul intra aici zilnic si gatea in fiecare zi mese bogate, cu sute de feluri care de care mai gustoase, mai domnesti, mai sofisticate, mai aratoase. Nu se putea sa nu-ti placa! Si facea totul cu atata bucurie si placere incat aromele se insuteau de la sine. Mai avea imparatul cea mai frumoasa voce de tenor auzita vreodata prin acea parte de lume si in bucataria palatului canta cantece magice care faceau sa vibreze paharele de cristaluri fine, farfuriile de portelan cu desene minunate albastre si oalele mari, albe, cu trandafiri rosii in care clocoteau vesel mancarurile cele alese: ciorbe, supe, tocanite, pasari rumenite si crocante, purcei aromati, vietelusi fragezi, musacale, sarmalute, pilafuri, budinci, placinte si cate si mai cate. Dar adevarata pasiune a imparatului, cu adevarat regala, erau torturile. Nicio masa nu se termina pana cand nu era adus tortul: inalt, mare, din destul, mustind de siropuri dulci, cu creme pufoase, cu blaturi aurii de la galbenusurile de casa, cu glazuri fondante, cu ciocolata cea mai ciocolata care a existat vreodata. Pe vremea aceea ma nimerisem si eu la curtea imparatului si m-a pus la loc de cinste si m-a purtat in toate gandurile lui si m-a imbratisat si m-a mangaiat si tare mult m-a iubit. Cand am ajuns in imparatia lui eram mica si urata si m-a ingrijit zi de zi cu dragoste pana am crescut mare si frumoasa. Intr-o zi eram atat de mare si de frumoasa ca imi facusem curaj sa-l intreb care e sensul vietii, ce e mai important pe aceasta lume si cum sa fac sa fiu un om mai bun. Dar am lasat pe a doua zi ca atunci m-am luat cu treaba. Si a doua zi cand m-am trezit plecase. Plecase pentru totdeauna spre alte taramuri unde era nevoie de sufletul lui bun. M-am intristat un timp pana cand am aflat ca iubirea mea pentru el si iubirea lui pentru mine sunt vesnice si ca este un taram unde vom fi din nou impreuna. Iar sensul vietii a ramas sa-l descopar singura si impreuna cu alti oameni minunati pe care i-am intalnit in aceasta imparatie.
Si am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa. E de pe vremea cand se potcovea puricele cu 700 de randuri de potcoave si sarea pana la cer. I-am spus-o si lui StatuPalmaBarbaCotCalarePeUnIepureSchiop si v-o spun si voua.