marți, 8 noiembrie 2011

Nu-mi iese inca

poza copiata - multumesc!
Ma vreau om "cumsenalta". Adica printre altele si unul care daruieste. Vreau sa daruiesc dar nu-mi iese. Cand sa zic ca am daruit hop mi se demonstreaza ca am cerut. N-am daruit - am cerut. Adica exact opusul. Ba am avut surpriza neplacuta sa aflu ca sunt perceputa chiar asa, ca "Cea care cere". De ce nu-mi iese? Exista vreun training unde sa inveti sa daruiesti? Exista vreo carte care sa ma invete asta? Generozitatea e o virtute cu care te nasti si imi lipseste aceasta gena? Parintii mei au avut-o din plin dar s-au mai vazut cazuri cand achia sare haaat departe.
Astazi sunt optimista asa ca zic ca nu-mi iese inca. Mai am de lucru, atata tot.

4 comentarii:

  1. cere si ti se va da:)...bate, si sa vezi ce-ti iei:)))...glumesc...mai citeste odata legea oglindirii:)...
    a cere e o virtute, a nu darui din suflet e o problema, la fel cum e atunci cand nu accepti darul:)...
    sau ca in dragoste...daruirea inseamna iubire...restul e urat:)

    RăspundețiȘtergere
  2. asta inseamna ca atunci cand hotarasti ca nu mai ai nimic de daruit de fapt nu mai iubesti?

    RăspundețiȘtergere
  3. fara exceptie, in orice secunda, constient sau nu, esti in iubire...primesti si daruiesti totodata...a hotari ca nu mai ai nimic de daruit, e ca si cum ai putea hotari ca nu mai exista gravitatie, aici sau oriunde in univers:)...nu ai cum sa nu iubesti, uita-te in jurul tau...poti sa spui ca nu iubesti lumea asta?...macar selectiv:)))
    e mai degraba echilibrul starii, ceea ce sesizezi tu, dar asta se modifica permanent...si culmea, ca si gravitatia, nu de tine depinde:)

    RăspundețiȘtergere
  4. aprob pozitiv :)
    comparatia cu gravitatia e geniala!!!

    RăspundețiȘtergere