Am un corp. Ce fac cu el?

Am avut de curand revelatia ca traiesc in acest corp.
Si el cu mine si eu cu el. Iar altul nu mai primesc si nici el alta nu mai primeste. Asa ca....ne-am acceptat. Si acum, recunosc, ne iubim. Ne iubim la nivel intuitiv ca unii care suntem de aproape 45 de ani impreuna. Zic la nivel intuitiv pentru ca abia acum invatam sa comunicam cu adevarat. Asa ca daca pana de curand aveam domiciliul intr-un turn Babel (si o minifarmacie in geanta ca sa-l fac sa taca), acum imi dau seama ca incep sa-l inteleg.
Corpul meu are un limbaj al lui, de o specificitate tot atat de accentuata ca regionalismele: desi se refera la acelasi lucru habar nu ai ce inseamna.
Incep sa inteleg ce imi spune. Iar el incepe sa ma inteleaga cum functionez. Ba chiar stie ca am nevoie sa devina transparent ca sa pot sa arat fiinta mea interioara.
Iubirea noastra a evoluat pana la: "Am incredere infinita in tine" si "Nu am sa-ti fac niciodata vreun rau". Asa ca acum am surpriza sa vad ca ma sustine pana la ultima lui resursa. Dau si eu pe modulul "energie infinita de la sursa" si da si el tot ce e in stare.
Ii inteleg nevoia de minerale, vitamine, apa si le trimit purificate prin binecuvantari si prin rostirea simpla a cuvintelor: "multumesc. te iubesc" inainte de a baga ceva in gura. Imi intelege si el nevoia de imbratisari, de a vedea, de a auzi, de a pipai, de a gusta si de a sta "treaza".
Timpuri bune pentru mine si corpul meu: constientizam comuniunea. Asa ca va spun si voua asta: departe de a fi o uzina perfecta corpul nostru este o manifestare cuantica a unei comunitati imense de celule care se manifesta in mod unic in functie de informatiile care le vin din mediul inconjurator si in functie de realitatea noastra emotionala si de armonia gandurilor noastre.