sâmbătă, 28 aprilie 2012

Ce e, fratele meu, familia

Ciudat ca mi-am dat seama abia acum.... Ar fi trebuit sa-mi fie clar demult, ca doar m-am nascut intr-o familie. Bafta de barza chioara pentru ca uite, tocmai ce am imbratisat o multime de copii care nu au avut norocul asta. Iar de 22 de ani mi-am "facut" familia mea. Deci, zic, ar fi trebuit sa am cunoasterea asta mai demult. Dar nu stiu de unde mi-a ramas in cap ca familia este asa: nevasta la cratita, curatenie, copii si sotul la reparat chiuvete si intrerupatoare. Si inca multe alte mizerii, carora nu mai am niciun chef sa le acord atentia, gandurile sau energia mea.
Ei bine, familia e altceva. Este o comunitate spirituala in care responsabilitatile se asuma de fiecare din iubire si se fac cu bucurie. (Multumesc Catalina!). Iar casa este acel spatiu curat in care crestem ca doua plante intr-un singur ghiveci, chiar daca unul e porumb si celalalt lamai.

4 comentarii:

  1. "ACASA" ESTE LOCUL UNDE NU TE SIMTI STRAIN CAND TE TREZESTI DIMINEATA ALATURI DE ...." PORUMB " SAU " LAMAIE " :)

    RăspundețiȘtergere
  2. ai ganduri de o superba simplicitate profunda. Si eu ma gandesc ca familia nu e o gramada de lucruri pe care trebuie sa le suportam in tacere ci de bucurii pe care trebuie sa le cream asa cum le-am crea pentru noi insine.

    RăspundețiȘtergere
  3. :) multumesc pentru aprecieri. foarte frumoase si gandurile tale. si da, nu are sens sa suportam nimic. nici in familie si nici in alta parte.
    cat despre bucurii...dragul meu, sa daruiesti bucurie iti aduce o atat de mare fericire...o bucurie careia i-ai fost "nas" te umple de sens. simti instantaneu ca nu traiesti degeaba. deci ai mare dreptate ca pana la urma tot pentru noi insine e.

    RăspundețiȘtergere