Am citit undeva de curand - pe nlpmania - urmatoarea fraza: "Daca Dumnezeu sau orice alta autoritate pe care o recunosti iti cere, iti ordona sa fii fericit in toate clipele vietii tale cum ai face?" Ei bine, fraza asta mi-a dat de gandit.
Oare am iluzia, impresia, credinta ca Dumnezeu ne cere sa fim nefericiti? Oare nu cumva din cauza acestei innobilari a jertfei din credinta crestina am impresia ca Dumnezeu chiar ne cere sa suferim? Bine, dar stiu ca toti martiri au indurat cu fericire martiriul? Bine dar stiu ca Iisus a indurat totul cu cea mai profunda acceptare - "Faca-se mie dupa voia Ta" si ca om a fost fericit? Bine dar stiu ca fericirea este in toate vietile care au fost inchinate lui Dumnezeu? Bine dar stiu ca pana si in fruntea Bisericii stau Preafericitii? Bine dar stiu ca Maica Domnului este numita "cea mai fericita dintre femei"?
Toti care l-au inteles pe Dumnezeu au inteles ca asta e ceea ce ne cere: sa fim fericiti. Spargeti acum credinta aceasta gresita cum ca nefericrea mantuie si ganditi-va putin dar mai ales cu intelepciune ca de fapt ni se cere sa fim fericiti. Iar singurul ingredient care este necesar pentru mantuire este iubirea: "sa-l iubesti pe Domnul Dumnezeu tau din toata inima ta si din tot sufletul tau si pe aproapele tau ca pe tine insuti". Si e logic pentru ca, atunci cand iubesti, esti fericit. Asta e directia: fericire in fiecare clipa a vietii noastre. Asa ca, ia gandeste-te, cum faci?
Dumnezeu asta ne cere, doar ca noi, uneori ratacim drumul catre El,si chiar drumul catre noi insine. Si negasind drumul nu stim iubirea, lipsind iubirea, nu traim fericirea.Cum sa facem sa nu mai ratacim drumul?
RăspundețiȘtergereÎntr-adevăr un subiect de reflecţie, ca şi întrebarea pusă de Anonim…
RăspundețiȘtergereCred că fericirile rostite de Mântuitor in predica de pe Munte adună la un loc toate căile spre fericire. Matei (5, 3-12)
Billy Graham scria despre El:
,,Dacă prin fericire înţelegem seninătate, încredere, mulţumire, pace, bucurie, satisfacţie a sufletului, atunci Isus a fost fericit la modul suprem. Nu citim niciunde că ar fi râs, deşi sunt sigur că a făcut-o. El nu căuta plăcerea, veselia, glumele, farsele făcute pe socoteala altora. Fericirea Lui nu depindea de circumstanţele exterioare. Nu avea nevoie de stimuli externi care să Îl facă fericit. El a învăţat secretul care Îi permitea să trăiască deasupra circumstanţelor vieţii şi fără teamă de viitor. El mergea înainte cu calm, siguranţă şi seninătate prin cele mai solicitante situaţii, chiar prin moarte. Cu siguranţă, dacă cineva a avut vreodată o fericire autentică şi binecuvântată, acela a fost Isus Hristos." Şi a fost un Om al durerii. El a luat durerea noastră asupra Lui.
http://www.youtube.com/watch?v=e8602NJHjqY
Maria
Multumesc Maria draga mea prietena pentru completare. :)
RăspundețiȘtergereCum sa facem sa nu ratacim drumul? Nu stiu. :) Stiu numai ca daca am aflat ca ne-am ratacit deja e de bine. De acum putem sa scoatem busolele noastre - care sunt absolut individuale - si sa alegem directia.
Busola mea e coerenta cu mine insumi.
Vezi, daca stim destinatia e infinit mai simplu. Dar drumul e absolut individual. Si e la alegerea noastra.
Multumesc mult pentru comentarii. Va imbratisez cu drag.