Va multumesc :)

Dragi prieteni din toate timpurile, din toate locurile, prezenti sau plecati, va multumesc ca ati fost cu mine cand am avut nevoie.
Va imbratisez cu drag

Nichita Stanescu

Ea


de Nichita Stanescu
Tocmai acum, tocmai acum
cand o iubesc cel mai mult,
tocmai acum am mintit-o.
Tocmai acum, tocmai acum
cand ea tine cel mai mult la mine,
tocmai acum am umbrit-o.
Tocmai acum, tocmai acum
cand ea se gandeste la mine fluier a paguba.
Tocmai acum, tocmai acum
cand ea e cea mai frumoasa de pe lumea
stelelor mele,
orbesc.
Tocmai acum, tocmai acum
cand ii simt gratia
strabatand toate zidurile orasului
surzesc.
Tocmai acum, tocmai acum
cand simt ca ei ii este dor de mine
imi jignesc prietenii
nemaisuportand cat de dor poate sa-mi fie de ea.
Tocmai acum, tocmai acum
cand ea isi calca de drag de mine
rochia in carouri,
eu stau si curat lanci cu benzina
ca sa le azvarl in animale si in vulturi.
Tocmai acum, tocmai acum
cind ar fi trebuit sa fiu
cuprins de o tandra alergare,
ma prelungesc in vis
de frica de a fi fericit.
Tocmai acum, tocmai acum
cand ea iradiaza de lumina inimii ei,
citesc despre toate novele
si toate stelele explodate
si ma lungesc cat cea mai lunga strada din oras
si ma asfaltez
si ma imbrac in ninsoare si gheata,
mai ales in gheata,
mai ales in gheata, mai ales in gheata,
ca ea, scumpa si divina de ea
trecand sa alunece
si sa cada si sa-si raneasca glezna,
pe care, doamne,
de atata vreme nu i-am mai sarutat-o.
La urma urmei,
cine are curajul sa sarute o glezna
daca ea nu schioapata ? !

Un acvariu putintel mai mare

Sa ne bucuram impreuna

Votul tau acum conteaza!

Va rugam sa sustineti Asociatia non-profit Echipa Omenirii oferind un vot proiectului “Suntem creatorii vietii noastre” dedicat copiilor de la Peris!
Asociatia a solicitat o finantare de 5000 Euro prin programul de
granturi acordate de Raiffeisen Comunitati pentru a organiza un centru de dezvoltare personala pentru copiii orfani din centrul de plasament de la Peris. Proiectul a trecut deja de doua stadii de verificare din partea bancii iar grantul se va acorda in functie de numarul de sustinatori care vor vota o singura data proiectul nostru. Alaturi de noi se mai afla alte 54 de proiecte.
Sustineti aceasta initiativa, fiti alaturi de noi, ajutati-ne sa ajutam!
Pentru a vota proiectul “Suntem creatorii vietii noastre” iata pasii:
1.Creati un cont pe site-ul www.raiffeisencomunitati.ro
2.Verificati emailul si activati contul.
3.Autentificati-va pe site-ul www.raiffeisencomunitati.ro si dati click pe linkul de votare
4.Pe harta Romaniei selectati orasul Bucuresti
5.Selectati proiectul din lista de proiecte si apasati butonul VOTEAZA.

Atentie! Detalii despre proiect puteti citi doar dupa crearea contului, accesand butonul “Detalii” alaturat numelui proiectului.

Va multumim si va rugam sa trimiteti mai departe catre prieteni si cunoscuti!

Cu recunostinta,
Echipa de proiect Asociatia Echipa Omenirii
Monica Chiroiu
Mihaela Catana
Alina Goanta
Catalina Sursilov

Se poate si altfel

http://adcszendeva.wordpress.com/

Si uite asa ajung si eu la Deva, pentru a doua oara in viata mea. Prima data - foarte formala (la 16 ani intr-o tabara in care invatam sa fim utecisti) si acum nonformal, ba chiar ZEN (Ziua Educatiei Nonformale).

O sa va scriu impresiile. Daca le vreti pe ale voastre personale nu ezitati sa participati. :)

Asta e nivelul

Despre iubire cu Eckhart Tolle

Iubirea este o stare a Fiintei. Iubirea nu se afla in exterior, ci adanc in dvs. Nu o puteti pierde niciodata si nici ea nu va poate parasi. Nu este dependenta de un alt corp, de o forma exterioara. Este linistea prezentei dvs., va puteti simti realitatea atemporala si lipsita de forma sub forma vietii nemanifeste care va anima forma fizica. Atunci puteti simti aceeasi viata in profunzimea fiecarui om si a fiecarei fiinte. Priviti dincolo de valul formei si al separarii. Aceasta este realizarea unitatii. Aceasta este iubirea.
Ce este Dumnezeu? Viata eterna din spatele tuturor formelor de viata. Ce este iubirea? Simtirea prezentei acestei Vieti adanc in strafundurile dvs. si ale tuturor fiintelor. Identificarea cu ea. De aceea, orice iubire este iubirea lui Dumnezeu.

Si despre comunicare cu Eckhart Tolle

Comunicarea autentica este comuniune - realizarea unitatii, care este iubirea.


Si despre relatii cu Eckhart Tolle

Cel mai important catalizator al schimbarii intr-o relatie este acceptarea completa a partenerului asa cum este el, fara a simti nevoia de a-l judeca sau de a-l schimba in vreun fel. Acest lucru va duce imediat dincolo de sinele fals. In acest moment, toate jocurile mentale si atasamentele prin dependenta iau sfarsit. Nu mai exista victime si faptasi, acuzatori si acuzati. Acesta este si sfarsitul oricarei codependente, al atractiei in tiparele inconstiente ale celuilalt care le permite sa existe mai departe. Atunci fie va despartiti - in iubire - fie veti patrunde mai profund in clipa de Acum impreuna in Fiinta. Sa fie chiar atat de usor? Da, este chiar atat de usor.

Eckhart Tolle, Puterea prezentului, Editura Curtea Veche

Ultima moda

In cautare de inspiratie de designer am navigat pe tot felul de site-uri, am citit si ceva reviste, am rasfoit cateva cataloage. Si iaca! Am aflat care este cel mai la moda articol. Imbraca excelent, este disponibil in imens de multe nuante, are o simbolistica mistica si e perfect pentru orice ocazie si orice silueta. Toate modelele il poarta. Din nicio fotografie nu lipseste, chit ca e vorba de bucatarii sau de perdele. Are o stralucire fireasca. E natural si nu se uzeaza. Lumineaza si mareste spatiile. Este reglabil si ajustabil. E potrivit
pentru interioare vintage dar si extrem de moderne. Este de o candoare care aminteste de camera copilului (mai ales cand copilul doarme). Te exprima pe deplin si iti subliniaza personalitatea. Intinereste cu zece ani si te face sa pari mai slaba. Te face sa te gandesti la seductie si e dulce. E....Zambetul!!!!!
Asa ca zambiti va rog :).

Primii oameni erau norocosi

Mie imi plac emisiunile cu arheologi si arheologie. Si m-a intrigat mereu o chestie. Ca trebuie sa sapi ca sa gasesti pamant de acum cateva sute sau mii de ani sau milioane de ani. Ca sub picioarele noastre se afla asezate in straturi toate civilizatiile, stivuite frumos in ordinea anilor in care au stapanit Pamantul. Iti dai seama ca Pamantul arata ca o sectiune de copac taiat: inele concentrice fiecare format in alt timp.
Da' ce, ma intreb, planeta asta creste? Isi mareste diamentrul? Ca si cum peste fiecare din noi se cerne un praf insesizabil dar hotarat sa ne ingroape in inelul epocii noastre, cu tot cu civilizatia noastra, cu zgaraie norii si cu benzinariile, cu marile si cu oceanele, cu albii de rauri, cu centrale nucleare si blocuri cu patru etaje, cu culturile de grau si porumb si cu distilariile noastre de tuica, cu catedralele si ritualurile noastre, cu toata reteaua asta de cabluri.
Pai iti dai seama atunci ca primii oameni traiau pe o planeta foarte mica. Poate atat de micuta ca nu aveau nevoie de telefoane ca sa se simta conectati pentru ca se puteau tine de maini peste Poli si se putea privi in ochi de la un capat la altul al Ecuatorului. Norocosi tare oamenii astia...

Misiunea mea, spusa de un poet

Pablo Neruda - Oda Bucuriei...


Bucurie,
verde frunza
lipita de geam,
...micuta
lumina
de-abia nascuta,
elefant sonor,
scaparatoare
moneda,
si, cateodata,
vijelie trecatoare,
sau, mai degraba,
paine statornica,
nadejde-mplinita,
datorie desfasurata.
Dispretuitu-te-am, bucurie.
Rele povete primit-am.
Luna
pe caile ei m-a purtat.
Stravechii poeti
ma-nzestrara cu ochelari
si, langa fiece lucru,
un nimb de-ntunerlc
lasai,
deasupra florii, o neagra cununa,
deasupra gurii iubite,
sarut de tristete.
E inca devreme.
Primeste-mi cainta.
Gandeam ca numai si numai
daca inima mea
s-ar aprinde
de spinii durerii,
daca ploaia mi-ar muia
vesmantul,
in vanata tara a mortii,
daca as inchide
trandafirului ochii
si-as atinge rana,
si as lua parte
la toate durerile,
as putea sa-i ajut pe oameni.
N-aveam dreptate.
M-am ratacit,
si astazi te chem, bucurie.
La fel ca pamantul esti necesara.
La fel ca painea esti de curata.
La fel ca raul esti de sonora.
La fel ca albina, zburand, imparti mierea.
Un tanar tacut
am fost,
— bucurie —
desfranate mi se pareau
cositele tale.
N-a fost adevarat,
am aflat-o
cand cascada si-au despletit
in inima mea.
Azi, bucurie, intalnita pe strada, du-ma cu tine, departe de carti :
La fel ca focul dai viata caminelor.
cu tine vreau sa merg din casa in casa, din sat in sat, din flamura-n flamura.
Nu esti numai a mea.
Vom merge pe insule,
vom merge pe mari.
in galerii de mina
si in paduri.
Nu numai sihastri taietori de lemne
si biete spalatorese,
sau falnici si augusti
cioplitori de piatra
imi vor intinde ciorchinele tale,
ci si taietorii de lemn
si marinarii
organizati,
uniti intre ei, in sindicate,
baietii neinfricati,
in luptele lor.
Cu tine, in largul lumii ! Cu cantecul meu ! Cu zborul stelei intredeschis, cu desfatarile spumei !
imi voi plati datoria fata de toti, caci tuturor le sunt dator bucuria.

Nimeni sa nu se mire
ca ma-ndrept spre oameni
cu daruri terestre,
caci luptand am aflat
ca datoria mea pe pamant
e sa-mpart bucuria.
Cu cantecul meu implinesc destinul.

Hai sa ne emotionam

Am auzit printr-o voce pe care o respect ca e in trend "sa ne emotionam". Altii, dimpotriva, predau metode prin care iti ramane Fiinta clara si libera de emotii.
Deci, o fi bine sa te tulburi?
Sa aplicam sablonul lui Neal pentru discernamant, adica sa incercam sa vedem daca aceasta tulbureala contine Bucurie, Adevar si Dragoste. Sau contine Nostalgie, Regret si Durere? Dar nu sunt astea toate niste emotii? Unele emotii or fi bune si altele proaste? Nu prea cred... Deci sablonul asta nu functioneaza aici?
Cred ca mai degraba e vorba de iertare. Adica daca exista o zona in care mai am resentimente - acolo unde nu am reusit INCA sa iert - tulbureala va fi plina de Nostalgie, Regret, Durere. Daca emotia ma duce intr-o zona a mea in care am iertat TOT atunci tulbureala va fi plina de Bucurie, Adevar si Dragoste.
Deci folosita ca indicator (iti amintesti de la chimie de fenolftaleina?) aceasta combinatie chimica emotionala imi arata clar daca am iertat sau nu, pe unde mai sunt acida si pe unde m-am bazat de tot.
La melodia asta ce simti?

Locuintele mele



http://www.facebook.com/Esfera-vida



Dupa sase ani si jumatate de cand locuiesc acest apartament am considerat ca i-a venit vremea sa-l fac locuinta mea. Si renovez.....

Am locuit mai multe case. Unele la etajul doi, altele la sapte, altele de-a dreptul pe pamant. Dar am locuit si la nivele superioare: in gandurile unor oameni, in visele altora, in niste povesti de viata.

In unele case ma simteam bine. In altele ma simteam de parca aveau pereti de sticla si cautam intimitatea cu lumanarea - ca nu erau racordate la sistemul national de distributie a energiei electrice.

In cel putin una am fost de-a dreptul coplesita de departarea tavanului de podea. In unele zile chiar se ridica asa de mult tavanul asta retractabil ca aproape nu-l mai vedeam printre stele. Eram tare dulce in casa asta....

In unele case, am avut si chiriasi. In una interioara chiar am primit pe cineva sa locuiasca cu mine. Si mi-a placut mult sa luam masa mereu impreuna, sa citim aceeasi carte, sa vedem acelasi film, sa ascultam aceeasi muzica, sa zambim in acelasi timp privind ecranul minuscul al telefonului mobil. Sa dormim in gand, mereu impreuna, intr-un hamac prins cu un capat pe planeta lui si cu un capat pe planeta mea. Era un hamac cu scut impotriva cometelor calatoare. Costa mult dar era din cel bun in care nu ai loc sa dormi doua persoane decat suprapuse, ureche peste ureche.

Am mai locuit si intr-o intersectie, o intersectie a universurilor paralele. S-a nimerit sa fie iarna si am facut un foc urias in semineu si stateam pe un fotoliu mare si galben direct in el. In focul asta, pe fotoliul asta, citeam din Eliade si ma minunam ca exista locuri ca India unde femeile sunt pedepsite aspru pentru ca iubesc. Asta pana cand am fost pedepsita la randul meu. Vezi, cine m-a pus sa iubesc exact in intersectie?

Ei, casele mele.... Pe toate la un anumit moment le-am renovat. Mai putin una pe care am locuit-o de noua. Pe asta doar am decorat-o cu trairile mele de adolescenta. Aveam acolo o canapea care dormea ea pe mine si o chitara care ma ciupea ea pe mine. Si in general toate lucrurile se comportau ca si cum ele ma locuiau pe mine.  De acolo m-am mutat. M-am mutat ca intr-o migratie spre tarile calde cu toate stolurile de pasari odata, de se innegrise cerul cand ne-am luat noi zborul si l-am pus la butoniera.

Si acum asta, cumparata de la un proaspat divortat cu piciorul rupt cand eram gravida, am crezut ca are nevoie de demolari extinse si reparatii pana in maruntaie ca sa-mi devina macar Acasa. Insa realizez ca abia acum, demontata toata, isi arata adevarata ei frumusete. Asa goala si rasunand de ecouri e pur si simplu minunata. Parca nici nu-mi vine sa mai dau banii pe faianta....

Productie

Eu sunt inginer si impreuna cu colegii mei construim cai ferate. Altii produc altele. Suntem intr-o societate de productie. Dar indiferent ce producem, indiferent ce construim, indiferent ce servicii furnizam exista o productie comuna pentru toate. Si asta e productia de BUCURIE. Daca prin tot ceea ce facem in fiecare clipa producem bucurie noua si altora atunci merita sa cheltuim timpul cu asta. Daca nu, nu!

Modelul meu este productia acestui Pamant. Pentru ca numai din patru ingrediente: pamant, aer, apa si lumina uite cata bucurie produce cu fiecare gust altfel al fiecarui rod, cu fiecare nuanta din acest tablou miraculos care ne inconjoara in fiecare clipa.

Asta sa fie productia pe care ne-o propunem, pe care o planificam detaliat, pe care o contabilizam amanuntit. Si la data stabilita pentru depunerea bilantului "productiei de bucurie" vor fi numai valori pozitive si firme prospere.

Spor la productia de BUCURIE.



Who I Was Born To Be


When I was a child
I could see the wind in the trees
And I heard a song in the breeze
It was there, singing out my name

But I am not a girl
I have known the taste of defeat
And I have finally grown to believe
It will all came around again

And though I may not
Know the answers
I can finally say I am free
And if the questions
Led me here, then
I am who I was born to be

And so here am I
Open arms and ready to stand
I've got the world in my hands
And it feels like my turn to fly

When I was a child
There were flowers that bloomed in the night
Unafraid to take in the light
Unashamed to have braved the dark

I am who I was born to be
I am who I was born to be.

Biologie frageda

Suntem mai mult decat acest corp si aceste simturi. Stiti ca exista in noi si carnuri mai soft, mai fragede, mai subtile. Si pe acestea le simtim cand iubim. Prin ele se concentreaza circulatia sanguina atunci cand iubim si pentru ca in ele au terminatii nervoase celelalte toate ale biologiei noastre "simti furnici pe toata talpa" - vorba lui Andries.
Ei bine am vazut din experienta mea ca exista mai multe metode de a fragezii carnea.
Una este cu ciocanul de batut snitele: da si da si da pana cand toate zgarciurile inhibitiilor se desprind, pana cand toate atasamentele se fac praf si pulbere, pana cand toate iluziile se pistosesc, pana cand toata educatia si preconceptiile inghitite impreuna cu lingurita de untura de peste cand erai mic se sparg in molecule si tot interiorul tau se transforma intr-o forma noua, una maleabila, aproape transparenta. In faza asta de transparenta, daca mai poti simti si altceva decat durere, da, esti liber de toate sa iubesti neconditionat. Ciocanul de obicei il tine chiar cel pe care il iubesti si care stie unde si cum sa-l aplice si cu ce forta ca sa nu te omoare de tot. Doar sa te fragezeasca atat cat sa simti si cea mai fina briza emotionala. Nicio armura nu i se opune pentru ca in iubire vii la fel de dezbracat cum ai venit in lumea asta. Am trecut printr-o iubire din asta si te asigur ca vei fi fantastic de simtitor. Doar ca nu vei putea raspunde la intrebarea: "De ce nu ai incredere?" pusa de purtatorul de ciocan cand esti gata snitel.
Alta metoda este cea a tandretei. La fel ca pentru o friptura pe care o vrei frageda, iei bucatica, o ungi frumos cu gesturi de maseur profesionist pe toate partile cu uleiuri aromate, presari mirodenii din cele autohtone sau orientale, pui cate o frunzulita verde pe la incheieturi, lasi sa ploua cu saruri, ii faci pat de petale, ii face baie in vinuri nobile, soptesti cuvinte (milioane de cuvinte) cu intelesuri duble, triple, cvadruple, toate in timp ce ascultati muzica mirifica de chitara clasica si armonii de sute de viori. O asezi cu infinita gratie in locuri racoroase, la adapost de orice muste care ar putea sa o bazaie, o imbibi cu atentie si ii zambesti din profil pe toate site-urile de comunicare, o visezi si o gusti din palme cu grija. Poate ca dureaza mai mult ca prima metoda si va trebui ceva rabdare, dar ce satisfactie cand o vei simti pe cerul gurii frageda si gustoasa, mustind de seva si topindu-se de placere la fiecare emotie arzatoare. Am trecut si printr-o iubire din asta si te asigur ca il descoperi pe Dumnezeu.
Pentru toate sunt recunoscatoare. M-au invatat ca pot sa iubesc.

Amintiri de vara cu Marii si cu de toate

Pentru prietena mea Maria

In memoria mea de vara imi rasar niste dealuri, niste maluri de rauri, niste ape calde si sarate, niste oboseli de stadion, niste meri si niste nuci, niste trenuri, niste doruri sfasietoare, niste degete barbatesti, un gust de inghetata interzisa, romanul "La Medeleni", niste frici de intuneric, niste pantaloni scurti verzi si maieuri fara spate - ultima moda prin anii 80, niste nedumeriri, un zambet nepotrivit exact ca nuca in perete, un cutremur, un vis neimplinit, un telefon surprinzator, miros de petunii si de regina noptii, o rochie cu flori mici, sandale cu margele, maluri de rau, multa liniste dar si singuratate, un bebelus, un santier, nopti reci dupa zile toride, somn in case racoroase, iar liniste, o dedicatie frumoasa pe o carte frumoasa si ea, o asteptare lunga si zadarnica, ingrijorari pentru legume mancate de gargarite, bronz, o fotografie in care sunt frumoasa la 15 ani, o tabara la munte, un drum cu trenul, picioare desculte, apa rece din put, drumul spre biserica din sat. Dar si bunica mea, Maria, cu fata ei frumoasa de icoana, cu pielea ei alba, cu ochii ei albastri asa cum n-am mai vazut vreodata, cu imbratisarea ei bucuroasa si cu fraza ei de intampinare: "Veniti la maica!" Astazi iti zic tot ca ea: "Bata-va norocul sa va bata!" :)

Putin din tine

Odata ce m-ai atins nu mai pot fi ca inainte.
Odata ce m-ai iubit nu mai pot fi neiubita.
Odata ce m-ai strigat pe nume nu mai pot fi straina.
Odata ce bland m-ai sarutat nu mai sunt eu insumi
Ci sunt, cu putin din tine si putin din mine,
O batrana locuitoare a Caii Lactee
Responsabila cu Universul.

Trusa mea de machiaj contine un telescop si
Unica mea pereche de pantofi atinge cu stangul viteza luminii.
Comunic telepatic cu centrul Universului:
O mica gaura neagra - pupila ta perfecta.
Si insamantez la fiecare 24 de ani lumina
Cate putin din mine in tine, in buzunarul de la piept.

Constienta vs Inconstienta

Cam asta ar fi intrebarea. Si e identica cu cea pusa de Shakespeare: A FI sau a NU FI....
In ultimele cateva zile aceasta alegere o simt ca pe o batalie: "Batalia pentru Mine".
Sau mai bine zis, ca pe o imensa elice care se invarteste cu o viteza ametitoare si daca nu ma tin bine ma zboara...Si de ce sa te tii? Ca nu poti decat sa-ti infigi bine picioarele in Pamant si sa-ti cresti radacinile.
Dar cand ma simteam mai vulnerabila ca niciodata in fata acestui suflu puternic al Inconstientei vad ca priza este langa mine si doar ce ma intind si intrerup alimentarea cu energie a acestui ventilator imens ca se si linisteste totul. Detasez...
Ma detasez... Si devin martora la aceasta nebunie de carnaval a balciului zilnic. Mii de carusele pline cu lume - care mai buna care mai proasta, care mai aristocratica, care mai de Doamne ajuta (ca asa e lumea in carusele: impartita), se invartesc ametitor in melodii scartaitoare. Ce priveliste!
Dar ce ma amuza mai mult acum cand am coborat din carusel, este faptul ca ele sunt puse in miscare de pedale actionate de chiar cei care calaresc plasticoasele animale paietate cu sclipici ieftin. Noi singuri pedalam si intretinem toata aceasta invarteala nebuneasca care ne ameteste Constienta. Si punem in asta toata abnegatia, tot suflul, toata energia. Eu sunt chiar buna la invarteala asta... Am invatat-o bine de tot. Ma bucur ca am abandonat-o...
Deci A FI, ok?

Viata mea contine si pierderi...

Sticla cu mesaj


Dorm…Nu ma simt bine.

“Esti bine pui?” Te simt…..Undeva, fantomatic, ca o credinta in ceva care stii sigur ca este, crezi cu toata fiinta ta ca este….

Sunt in pat. Sau ar trebui sa fiu in pat. Sunt? Nu sunt? Incerc sa ma intorc pe burta, pozitia preferata pentru cand te visez. Asa am stat ultima oara cand ne-am atins piele pe piele: pe burta, lipita de tine, cu creierii lipiti de respiratia ta ciudata: intrerupta din cand in cand de cate o tuse de motan innecat cu un puf de blana. Incerc sa ma intorc pe burta dar parca nu am loc. In acea stare de semitrezire ma intreb chiar foarte coerent: Ce e cu peretele asta? Eu dorm la margine. Asa am dormit mereu ca sa pot sari imediat in picioare cand se aud copiii plangand de dincolo. Deci ce e cu peretele asta??????????

Ma mai trezesc un pic si simt ca e rece. Camasa de noapte din bumbac alb imi cade mereu de pe umeri si mi se ridica mai sus de talie. Dar e vara! Cum sa fie rece? Si realizez, din ce in ce mai treaza ca peretele e rece. E o sticla rece…. Ce sticla?, ma intreb si imi simt parul pe ceafa….

Te simt… “Esti bine pui?” Sufletul meu se incolaceste fluid ca o tornada in jurul tau ca sa te protejeze. Ceva te ameninta? Pe tine? Pe mine? Mainile mi se lungesc si imi resorb oasele de la coate ca sa te pot cuprinde mai aproape. Am deja mai mult loc…. Ma prind singura intr-o imbratisare si imi e mai cald. Mainile fara oase ma pot inconjura acum de doua, chiar de trei ori. Simt bumbacul fin intre ele si mine. Ma incalzesc si sufletul meu se avanta in spirala spre ochii tai si incearca sa-ti surprinda privirea.

“Esti bine pui?” Nu te uiti la mine dar esti, stiu sigur ca esti. Privirea ta e plecata undeva in zare dar se va intoarce si ma va vedea. Esti. Stiu sigur ca esti.

Nu pot sta pe burta pentru ca nu am unde sa-mi intind picioarele. Si am senzatia ca sunt prea mare pentru aceasta lume mica. Lume mica de sticla…

Si ma trezesc brusc pentru ca aud marea. Sunt intr-o sticla, pe valuri. Ma izbeste ceva intr-o parte. Respir scurt agitata. Sunt intr-o sticla pe mare? Ce e asta? N-am timp de raspunsuri. Inca un val ma izbeste intr-o parte si zmucitura ma arunca cu capul in dopul de pluta. Stau in patru labe si singurul gand care imi mai vine in momentul asta e : Tatal nostru….

“Esti bine pui?” Sufletul meu incearca sa-ti atinga limba care se vede prin buzele intredeschise. Tocmai expiri si imi produci mici vartejuri in fibrele mele sufletesti cand ma atinge aerul expirat de plamanii tai.

Incerc sa ma tin de ceva in sticla dar nu e decat perete rotund. Nimic, nimic altceva.

Marea se aude altfel dintre valuri… Un fel de huruit infernal al unei masini de concasat. Nisipul scrijeleste peretii sticlei si ma umple de groaza. Un alt val si ajung direct pe nisip. Sticla se invarteste aiuritor…..

“Esti bine pui?” Sufletul meu se aventureaza in bucle din nou spre limba ta si atunci inspiri…Ma inspiri cu totul, ca pe un abur putin umed…

Un barbat ridica o sticla de pe faleza pustie. Are o hartie in ea. Desface dopul. Hartia e intacta. E scrisa: “Esti bine pui?” si apoi o fata zambitoare desenata stangaci, cu o tusa mai ingrosata pe stanga….. Un abur umed iese din sticla…..

Relatii - Camere



http://www.facebook.com/George-Saad-Photography


 Stiti parerea mea despre relatii vazute ca niste constructii. Unele pot fi chiar foarte complicate, adica pline de complicate responsabilitati (copii, casnicii, juraminte, promisiuni, scopuri declarate, etc). Pot fi chiar foarte frumos ornate, cu minunate colturi aranjate cu minutiozitate de designeri interiori cu inspiratie de-a dreptul divina. Mai ales cele cu amintiri (concedii reusite, greutati invinse, provocari trecute cu bine, identitati asumate). Dar si cele cu momente de Acum bine traite si pe deplin constientizate. Si da-i si construieste si intretine si renoveaza. Merge, va spun din experienta. Merge chiar pe termen lung. Poate trece si de 20 de ani. Dar...Ei bine, daca te dai obosit chiar si numai pentru o vara te vei intoarce in niste daramaturi. Iar cand a ajuns asa, nu are sens sa o iei de la capat. Oricat ai lustrui nu mai arata ca nou. Mai bine te muti intr-o casuta in copac, doar tu si cu tine si cu pofta ta de viata. E de ajuns ca sa respiri aer curat. Vechile livinguri somptuoase poate ca te vor mai bantui, vechile mese de 30 de persoane si meniuri cu 12 feluri de mancare te vor mai ispiti....Dar energia pe care o economisesti retragand sustinerea structurii de rezistenta unei vieti artificiale, e ploaie de vara pentru bucuria de a trai. Si lemnul acestei constructii naturale inmugureste...

Visatorilor de pretutindeni, cu drag

Cum m-am simtit de ziua mea....

http://www.facebook.com/LoveIsBeautyAndBeautyIsTruth

...exact ca in fotografia asta....Multumesc Doamne!
Am trait momente magice cand am vazut pentru prima data luna rasarind din mare, urcand usor pe un cer care parea o mare rasturnata si desenand o carare de lumina pe care simteai fara niciun dubiu ca poti merge iar pasii tai ar ridica mici norisori de praf aramiu.
Si in timpul asta Chilian imi canta la chitara, privindu-ma in ochi peste celelalte sute de capete care erau intre mine si scena:

Integritatea in intimitate

Minciuna murdareste si adevarul curata. Este una dintre concluziile mele dupa ce am trait si eu o "treime din viata mea".
Si in mizerie nu poti trai. Fiecare isi aranjeaza paiele in cuib intr-o anumita ordine care da coerenta prin armonia cu ceea ce este in interior. Mai asezi cate ceva la locul lui, te dai doi pasi in spate si contempli peisajul: "Hmm, parca asa e mai bine..."
Cand faci curatenie ai la indemana un super-extra-mega-profi sistem de curatat: adevarul tau. Stiu ca te poti minti...Ooooo si inca cu gratie si extraordinara abilitate si nesfarsita imaginatie. Dar nu te simti bine in minciuna interioara. Ceva nu e in regula: tabloul de pe peretele din fata este putin stramb spre stanga, pe masa lucioasa se vede o urma de pahar, o hartie a alunecat pe sub birou, un paianjen a decorat un colt de tavan.... Ceva, ceva din jur e aiurea... Si nu te simti bine. Daca bati din palme exact ca in reclama, dintr-un mic vortex de gaura de vierme, apare sticluta cu adevarul. Si puff pe tablou, puff pe masa, puff pe coltul tavanului...Toate se indreapta si stau la locul lor. Deci cheama adevarul tau! Bate din palme sau din pantofiorii rosii si pufaieste peste tot interiorul.
Fii integru cu tine insuti - ma indemn eu ca un coach implicat si empatic al interiorului meu.

Emotia - viziunea energetica

"Puterea prezentului" - Eckhart Tolle
"Emotia: Reactia corpului la activitatea mintii
 Mintea, in felul in care folosesc eu acest cuvant, nu este compusa doar din ganduri. Ea include si emotiile si tiparele mental-emotionale de reactie inconstienta. Emotia apare acolo unde mintea si corpul se intalnesc. Este reactia corpului la cativitatea mintii - sau, ati putea spune, o reflectare a mintii in corp. De exemplu, gandul la un posibil atac sau un gand ostil va crea in corp o acumulare de energie, pe care noi o numim furie. Corpul se pregateste de lupta. Gandul ca sunteti amenintat, fizic sau psihologic, face corpul sa se contracte, iar aceasta este o componenta fizica a ceea ce noi numim frica. Cercetarile au aratat ca emotiile puternice pot produce schimbari chiar si in biochimia corporala. Aceste schimbari biochimice reprezinta aspectul fizic sau material al emotiilor. Desigur, nu sunteti intotdeauna constienti de toate tiparele dvs. de gandire si deseori numai observandu-va emotiile le puteti constientiza.
Cu cat va identificati mai mult cu gandirea, cu preferintele si aversiunile dvs., cu judecatile si cu interpretarile, cu alte cuvinte, cu cat sunteti mai putin prezent ca observator constient, cu atat incarcatura emotionala va fi mai puternica, indifernet daca sunteti constient sau nu de acest lucru. Daca nu va puteti simti emotiile ca atare, daca sunteti despartit de ele, le veti tari la un nivel pur fizic, ca pe o problema fizica sau ca pe un simptom.
.....
Daca aveti dificultati in a va simti emotiile ca atare, incepeti prin a va concentra atentia asupra campului energetic intern al propiului corp. Simtiti-va corpul din interior. Astfel veti intra in contact cu emotiile dvs. Vom explora aceasta problema in detaliu mai tarziu.
......
Puteti lasa emotia sa existe acolo fara a fi controlati de ea. Nu mai sunteti emotia; sunteti martorul, prezenta observatoare. Daca exersati acest lucru, tot ceea ce este inconstient in dvs. va fi adus la lumina constiintei.
.....
Faceti-va un obicei din a va intreba: " Ce se intampla in mine in acest moment?" Intrebarea va va indica directia corecta. Dar nu analizati, pur si si simplu urmariti. Concentrati-va atentia in interior. Simtiti energia emotiei. Daca nu exista nicio emotie, indreptati-va atentia mai adanc, spre campul interior al corpului dvs. Aceasta este usa catre Fiinta."

Urmatoarea mea carte

M-a intrigat ce am citit aici:
http://www.edituramix.ro/?53t4l&v7f2k=2040
Si m-am intrebat in sinea mea: Asta e Osho?
El care spune: "The ultimate state of love is freedom, absolute freedom, and any relationship that destroys freedom is not worthwhile."?
Pentru ca mi se pare ca nu merge una cu alta. Adica nu merge acest gen de definitii ale relatiilor - prieteni, soti, maestru-discipol, etc cu aceasta deschidere extraordinara a citatului de mai sus. Ce conteaza cum se numeste relatie (prietenie, casatorie, initiere, vindecare, etc) atata timp cat e cladita pe iubire, pe acest gen de iubire in libertate? ma intrebam. Si atunci va trebui sa descopar ce anume imi scapa in acest paragraf. Deci citesc cartea. :)

Autoportret

Piersici




http://www.facebook.com/maria.draghici.5

  Aseara am smuls una din gura flamanda a storcatorului de fructe. Si ...WOW...ce gustoase sunt... Storcatorul a inghitit si el: 1 kg de piersici moi, 1 kg de morcovi, 3 mere verzi. La sucul rezultat am pus 1/2 lingurita de ghimbir ras pe razatoarea mica. A fost divin turnat intr-un pahar care fusese tinut in congelator cateva minute.

Salata de ardei copti

Ingrediente
10 ardei capia mari si rosii
doua linguri de ulei
o lingurita de otet
sare
Mod de preparare
Se coc ardeii pe gratar cu carbuni. Se intorc pe toate partile pana sunt copti bine. Se pun intr-un vas adanc si se acopera cu un prosop curat de bucatarie. Cand se mai racoresc se curata foarte usor de coaja si se aseaza intr-o farfurie adanca. Se amesteca bine uleiul cu sarea si otetul intr-un shaker (un borcan de sticla cu capac). Se toarna amestecul peste ardei. Mie imi place rece de la frigider.
Incercati si dresingul cu mustar si hrean (sau mustar cu hrean) - se adauga la amestecul de mai sus o lingura de mustar.

Ardei umpluti cu piept de pui

Ingrediente
8 ardei frumosi
1 kg piept de pui
1 ceapa
1 telina mica
1 dovlecel mic
1 varf de cutit pasta de chilli
500 ml suc de rosii
piper, sare, foaie de dafin, cimbru
Mod de preparare
Se taie codita ardeilor ca un capacel. Se pun intr-o cratita inalta.
Se taie pieptul de pui bucatele mici. Se pune intr-o tigaie de teflon impreuna cu ceapa taiata marunt si cu dovlecelul si telina date pe razatoarea mare. Se pune tigaia pe foc. Se fierbe acoperit in sucul propriu pana scade aproape de tot. Se toarna compozitia intr-un bol incapator si se amesteca cu doua oua intregi, sare, piper si pasta de chilli.

Se umplu ardeii cu aceasta compozitie, se pun capacelele cu codita si se toarna printre ei sucul de rosii, se pun foile de dafin si crenguta de cimbru. Se completeaza cu apa daca este cazul ca sa ajunga nivelul pana la un deget sub nivelul ardeilor.
Se pune capacul la cratita inalta si se fierbe pe foc mic pana sunt ardeii inmuiati bine.
Se serveste cald, cu smantana si patrunjel taiat foarte fin si presarat deasupra.

Din nou la cruditati



Poem-Painting-by-Grace-Patricia-Pani

  Din tot ce am incercat pana acum aceasta alegere mi s-a potrivit cel mai bine. Sa vedem daca-mi merge si pe termen lung. :)
Stiri fresh aproape zilnic. Stati pe aproape.
Incurajari aveti?