Locuintele mele



http://www.facebook.com/Esfera-vida



Dupa sase ani si jumatate de cand locuiesc acest apartament am considerat ca i-a venit vremea sa-l fac locuinta mea. Si renovez.....

Am locuit mai multe case. Unele la etajul doi, altele la sapte, altele de-a dreptul pe pamant. Dar am locuit si la nivele superioare: in gandurile unor oameni, in visele altora, in niste povesti de viata.

In unele case ma simteam bine. In altele ma simteam de parca aveau pereti de sticla si cautam intimitatea cu lumanarea - ca nu erau racordate la sistemul national de distributie a energiei electrice.

In cel putin una am fost de-a dreptul coplesita de departarea tavanului de podea. In unele zile chiar se ridica asa de mult tavanul asta retractabil ca aproape nu-l mai vedeam printre stele. Eram tare dulce in casa asta....

In unele case, am avut si chiriasi. In una interioara chiar am primit pe cineva sa locuiasca cu mine. Si mi-a placut mult sa luam masa mereu impreuna, sa citim aceeasi carte, sa vedem acelasi film, sa ascultam aceeasi muzica, sa zambim in acelasi timp privind ecranul minuscul al telefonului mobil. Sa dormim in gand, mereu impreuna, intr-un hamac prins cu un capat pe planeta lui si cu un capat pe planeta mea. Era un hamac cu scut impotriva cometelor calatoare. Costa mult dar era din cel bun in care nu ai loc sa dormi doua persoane decat suprapuse, ureche peste ureche.

Am mai locuit si intr-o intersectie, o intersectie a universurilor paralele. S-a nimerit sa fie iarna si am facut un foc urias in semineu si stateam pe un fotoliu mare si galben direct in el. In focul asta, pe fotoliul asta, citeam din Eliade si ma minunam ca exista locuri ca India unde femeile sunt pedepsite aspru pentru ca iubesc. Asta pana cand am fost pedepsita la randul meu. Vezi, cine m-a pus sa iubesc exact in intersectie?

Ei, casele mele.... Pe toate la un anumit moment le-am renovat. Mai putin una pe care am locuit-o de noua. Pe asta doar am decorat-o cu trairile mele de adolescenta. Aveam acolo o canapea care dormea ea pe mine si o chitara care ma ciupea ea pe mine. Si in general toate lucrurile se comportau ca si cum ele ma locuiau pe mine.  De acolo m-am mutat. M-am mutat ca intr-o migratie spre tarile calde cu toate stolurile de pasari odata, de se innegrise cerul cand ne-am luat noi zborul si l-am pus la butoniera.

Si acum asta, cumparata de la un proaspat divortat cu piciorul rupt cand eram gravida, am crezut ca are nevoie de demolari extinse si reparatii pana in maruntaie ca sa-mi devina macar Acasa. Insa realizez ca abia acum, demontata toata, isi arata adevarata ei frumusete. Asa goala si rasunand de ecouri e pur si simplu minunata. Parca nici nu-mi vine sa mai dau banii pe faianta....