Mie imi plac emisiunile cu arheologi si arheologie. Si m-a intrigat mereu o chestie. Ca trebuie sa sapi ca sa gasesti pamant de acum cateva sute sau mii de ani sau milioane de ani. Ca sub picioarele noastre se afla asezate in straturi toate civilizatiile, stivuite frumos in ordinea anilor in care au stapanit Pamantul. Iti dai seama ca Pamantul arata ca o sectiune de copac taiat: inele concentrice fiecare format in alt timp.
Da' ce, ma intreb, planeta asta creste? Isi mareste diamentrul? Ca si cum peste fiecare din noi se cerne un praf insesizabil dar hotarat sa ne ingroape in inelul epocii noastre, cu tot cu civilizatia noastra, cu zgaraie norii si cu benzinariile, cu marile si cu oceanele, cu albii de rauri, cu centrale nucleare si blocuri cu patru etaje, cu culturile de grau si porumb si cu distilariile noastre de tuica, cu catedralele si ritualurile noastre, cu toata reteaua asta de cabluri.
Pai iti dai seama atunci ca primii oameni traiau pe o planeta foarte mica. Poate atat de micuta ca nu aveau nevoie de telefoane ca sa se simta conectati pentru ca se puteau tine de maini peste Poli si se putea privi in ochi de la un capat la altul al Ecuatorului. Norocosi tare oamenii astia...
Perfecta remarca!Dar si noi suntem norocosi,chiar daca...
RăspundețiȘtergereavem prea multe lucruri de care suntem atasati, si la care renuntam cu greu,si ne-am impovarat planeta si ne impovaram sufletul cu atasamente.
Asa ca uite, eu iti intind acum mana mea dreapta, si apuc peste dealul unde locuiesc,mana ta stanga.Si mana mea stanga apuca peste campia de la baza dealului, mana dreapta a altui inger, si mana ta dreapta apuca mana stanga a altui inger...si tot asa, planeta are diametrul pe care dorim noi sa-l aiba,nu? Asadar ne privim in ochi...
Cu drag,
Elena
Frumoase mainile noastre, minunate privirile noastre.
RăspundețiȘtergereTe imbratisez peste reliefuri