Viata mea contine si pierderi...

Sticla cu mesaj


Dorm…Nu ma simt bine.

“Esti bine pui?” Te simt…..Undeva, fantomatic, ca o credinta in ceva care stii sigur ca este, crezi cu toata fiinta ta ca este….

Sunt in pat. Sau ar trebui sa fiu in pat. Sunt? Nu sunt? Incerc sa ma intorc pe burta, pozitia preferata pentru cand te visez. Asa am stat ultima oara cand ne-am atins piele pe piele: pe burta, lipita de tine, cu creierii lipiti de respiratia ta ciudata: intrerupta din cand in cand de cate o tuse de motan innecat cu un puf de blana. Incerc sa ma intorc pe burta dar parca nu am loc. In acea stare de semitrezire ma intreb chiar foarte coerent: Ce e cu peretele asta? Eu dorm la margine. Asa am dormit mereu ca sa pot sari imediat in picioare cand se aud copiii plangand de dincolo. Deci ce e cu peretele asta??????????

Ma mai trezesc un pic si simt ca e rece. Camasa de noapte din bumbac alb imi cade mereu de pe umeri si mi se ridica mai sus de talie. Dar e vara! Cum sa fie rece? Si realizez, din ce in ce mai treaza ca peretele e rece. E o sticla rece…. Ce sticla?, ma intreb si imi simt parul pe ceafa….

Te simt… “Esti bine pui?” Sufletul meu se incolaceste fluid ca o tornada in jurul tau ca sa te protejeze. Ceva te ameninta? Pe tine? Pe mine? Mainile mi se lungesc si imi resorb oasele de la coate ca sa te pot cuprinde mai aproape. Am deja mai mult loc…. Ma prind singura intr-o imbratisare si imi e mai cald. Mainile fara oase ma pot inconjura acum de doua, chiar de trei ori. Simt bumbacul fin intre ele si mine. Ma incalzesc si sufletul meu se avanta in spirala spre ochii tai si incearca sa-ti surprinda privirea.

“Esti bine pui?” Nu te uiti la mine dar esti, stiu sigur ca esti. Privirea ta e plecata undeva in zare dar se va intoarce si ma va vedea. Esti. Stiu sigur ca esti.

Nu pot sta pe burta pentru ca nu am unde sa-mi intind picioarele. Si am senzatia ca sunt prea mare pentru aceasta lume mica. Lume mica de sticla…

Si ma trezesc brusc pentru ca aud marea. Sunt intr-o sticla, pe valuri. Ma izbeste ceva intr-o parte. Respir scurt agitata. Sunt intr-o sticla pe mare? Ce e asta? N-am timp de raspunsuri. Inca un val ma izbeste intr-o parte si zmucitura ma arunca cu capul in dopul de pluta. Stau in patru labe si singurul gand care imi mai vine in momentul asta e : Tatal nostru….

“Esti bine pui?” Sufletul meu incearca sa-ti atinga limba care se vede prin buzele intredeschise. Tocmai expiri si imi produci mici vartejuri in fibrele mele sufletesti cand ma atinge aerul expirat de plamanii tai.

Incerc sa ma tin de ceva in sticla dar nu e decat perete rotund. Nimic, nimic altceva.

Marea se aude altfel dintre valuri… Un fel de huruit infernal al unei masini de concasat. Nisipul scrijeleste peretii sticlei si ma umple de groaza. Un alt val si ajung direct pe nisip. Sticla se invarteste aiuritor…..

“Esti bine pui?” Sufletul meu se aventureaza in bucle din nou spre limba ta si atunci inspiri…Ma inspiri cu totul, ca pe un abur putin umed…

Un barbat ridica o sticla de pe faleza pustie. Are o hartie in ea. Desface dopul. Hartia e intacta. E scrisa: “Esti bine pui?” si apoi o fata zambitoare desenata stangaci, cu o tusa mai ingrosata pe stanga….. Un abur umed iese din sticla…..