Cam asta ar fi intrebarea. Si e identica cu cea pusa de Shakespeare: A FI sau a NU FI....
In ultimele cateva zile aceasta alegere o simt ca pe o batalie: "Batalia pentru Mine".
Sau mai bine zis, ca pe o imensa elice care se invarteste cu o viteza ametitoare si daca nu ma tin bine ma zboara...Si de ce sa te tii? Ca nu poti decat sa-ti infigi bine picioarele in Pamant si sa-ti cresti radacinile.
Dar cand ma simteam mai vulnerabila ca niciodata in fata acestui suflu puternic al Inconstientei vad ca priza este langa mine si doar ce ma intind si intrerup alimentarea cu energie a acestui ventilator imens ca se si linisteste totul. Detasez...
Ma detasez... Si devin martora la aceasta nebunie de carnaval a balciului zilnic. Mii de carusele pline cu lume - care mai buna care mai proasta, care mai aristocratica, care mai de Doamne ajuta (ca asa e lumea in carusele: impartita), se invartesc ametitor in melodii scartaitoare. Ce priveliste!
Dar ce ma amuza mai mult acum cand am coborat din carusel, este faptul ca ele sunt puse in miscare de pedale actionate de chiar cei care calaresc plasticoasele animale paietate cu sclipici ieftin. Noi singuri pedalam si intretinem toata aceasta invarteala nebuneasca care ne ameteste Constienta. Si punem in asta toata abnegatia, tot suflul, toata energia. Eu sunt chiar buna la invarteala asta... Am invatat-o bine de tot. Ma bucur ca am abandonat-o...
Deci A FI, ok?
ok!
RăspundețiȘtergereCu drag,
Elena
olecuta de carusel nu vrei? hai ma, macar o invartitura.... :)
RăspundețiȘtergerepupici si imbratisari
monica
Nu mai vreau,nu mi-au placut niciodata sclipiciul si paietele,iar pe bicicleta n-am fost in stare sa merg niciodata.Incerc cu ata de multa hotarare sa renunt, si tu ma ispitesti?! Oricum o sa mai ametesc din cand in cand, e inevitabil, dar acum stiu unde e priza.
RăspundețiȘtergerete imbratisez,
Elena