Amintiri de vara cu Marii si cu de toate

Pentru prietena mea Maria

In memoria mea de vara imi rasar niste dealuri, niste maluri de rauri, niste ape calde si sarate, niste oboseli de stadion, niste meri si niste nuci, niste trenuri, niste doruri sfasietoare, niste degete barbatesti, un gust de inghetata interzisa, romanul "La Medeleni", niste frici de intuneric, niste pantaloni scurti verzi si maieuri fara spate - ultima moda prin anii 80, niste nedumeriri, un zambet nepotrivit exact ca nuca in perete, un cutremur, un vis neimplinit, un telefon surprinzator, miros de petunii si de regina noptii, o rochie cu flori mici, sandale cu margele, maluri de rau, multa liniste dar si singuratate, un bebelus, un santier, nopti reci dupa zile toride, somn in case racoroase, iar liniste, o dedicatie frumoasa pe o carte frumoasa si ea, o asteptare lunga si zadarnica, ingrijorari pentru legume mancate de gargarite, bronz, o fotografie in care sunt frumoasa la 15 ani, o tabara la munte, un drum cu trenul, picioare desculte, apa rece din put, drumul spre biserica din sat. Dar si bunica mea, Maria, cu fata ei frumoasa de icoana, cu pielea ei alba, cu ochii ei albastri asa cum n-am mai vazut vreodata, cu imbratisarea ei bucuroasa si cu fraza ei de intampinare: "Veniti la maica!" Astazi iti zic tot ca ea: "Bata-va norocul sa va bata!" :)