Niciodata noi dar....mereu Unu

Sa deschidem cu curaj o usa interzisa: suntem singuri. Ei bine da. Sunt singura. Si esti singur acolo unde stai tu acum si citesti cuvintele astea. Nu vreau sa te deprim - mai ales daca ai si astenie de primavara. Numai ca nu putem ignora la nesfarsit ca suntem singuri. E o stare pe care, odata acceptata o gasesc ca binecuvantata. Pentru ca ma fereste de mizeria posesiei.
Mintea mea ar vrea si de data asta ca situatia sa fie alta si sa fim "noi". Ce sa fac...mi-e dor de noi. Dar zic si eu cum m-a invatat Nichita Stanescu: :"Pieri din mintea mea/ Revino-mi in inima". Pentru ca aici, in inima, in fiinta mea interioara nu exista separare. Nu exista decat unitate. Aici suntem Unu. Si suntem Unu in Dumnezeu, adica in iubire. Si aici "noi" nici nu mai are semnificatie pentru ca te includ si ma incluzi, te cuprind si ma cuprinzi. Nu exista niciun spatiu intre tine si mine pentru ca aici suntem din aceeasi substanta: din iubire.

Am incredere infinita in tine

Una dintre abilitatile mele: sa am incredere totala in altcineva. Imi vine de la increderea in mine. Nici nu simt nevoia sa controlez asta. De ce nu te-as crede? Ce ai avea de castigat daca ma minti?
Ce am avea de castigat daca mintim? Nimic. Mintind vom avea de trait ceva momente penibile atunci cand va trebui sa stam fata in fata si sa contemplam intre noi adevarul: aceea sfera perfecta de intelegere si eliberare - cu textura extraterestra - care ne asteapta sa ne imbarcam. Uite ca simt ca nu am trait degeaba 44 de ani pentru ca am invatat asta: oricum adevarul se afla, iese la suprafata. Ce sens are sa mintim? Am incredere in mine si am incredere in tine. Am incredere in toti.
Ma mira ca dupa ce ti-ai clarificat pentru tine o situatie mai ai tupeul sa ma minti. Ma mira ca vedem inca posibila ca alegere minciuna. Ma mira ca, dupa ce facem asta, mai vrem sa fim liberi. 
Eu am incredere in tine. Toate compasiunea mea pentru cei care inca nu au destula incredere in ei ca sa spuna adevarul.

Te imbratisez

Pe tarmul marii mele de iubire e dimineata devreme. Rasare soarele din mare... Apare...apoi sare deasupra marii si urca...

Lasitatea sau dialog cu omul matur din mine insumi

Esti fericit ca te-ai nascut om si nu papadie? Pai stai asa ca am o veste proasta: esti pe treapta de evolutie constienta. De ce este asta o veste proasta? Pai nu ai decat o singura optiune de a trai: constienta. Adica iti asumi in fiecare clipa curajul ametitor de a lua decizii. Ce? Te ia vertijul? Simti angoasa, anxietatea? Te-ai hotarat ca tu esti cel care nu ia decizii? Pai n-ai rezolvat nimic pentru ca insasi indecizia este o decizie. Fugi si vrei confortul sclaviei? Na, ca s-a abolit! Nu ai unde sa te mai ascunzi. Esti propriul tau stapan. Ai LIBERTATE. Ai responsabilitatea vietii tale. Esti perfect capabil sa-ti iei propriile decizii. Mai esti si matur. N-ai nicio scapare. Aduna-ti curajul si traieste asa cum simti. Esti ceea ce simti (chiar mai mult decat ceea ce mananci). Esti sentimentele tale (sentiment adica emotia constientizata). Si ai responsabilitatea propriei evolutii. Adevarat ca mai exista sansa manipularii, eventual imposibil de detectat (daca au pus ceva in vopseaua de par). Dar nici de asta nu mai poti sa te folosesti in lasitatea ta pentru ca ai putea adopta un mod de viata care sa te fereasca de manipulare (fara televizor, fara mancare procesata, fara credite, fara aia, fara ailalta). Nu-ti fie frica de libertate dragul meu om matur din mine insumi. Pentru ca am decis sa fiu buna si evoluez in sensul asta. Si asa cum exista milioane de fructe, fiecare bun in felul lui, tot asa pot fi si eu buna: cu gustul meu, aspectul meu, marimea mea. Sunt un pic mai buna in fiecare moment, buna in felul meu unic. Am decis!
PS Tot ce crezi ca iti anuleaza libertatea sunt povesti tricotate de lasitatea ta de a ti-o asuma.

Rugaciune pentru planeta

In aceasta prima zi de post va invit sa ne rugam pentru casa noastra.

Pastreaza Doamne buna intocmire a Universului si ingrijeste Doamne casa noastra - Planeta Pamant. Ajuta-ne Doamne sa nu mai facem atata mizerie in jurul nostru. Iti multumim Doamne pentru aceasta creatie minunata de care ne bucuram in fiecare clipa.

Orbi, muti si surzi

Inchisi in lumile noastre iluzorii, locuind in camere cu oglinzi care deformeaza, alergam catre orizonturi de neatins.   Orbi, muti si surzi ne traim dorurile. Mai exista ceva care ne leaga, ceva universal valabil, ceva care ne defineste ca umani in umanitate. Ceva care se vede de orbi, se striga de muti si se aude de surzi: BUCURIA. Bucura-te de tot!

Atitudine si comportament

Cand gresesc cad... Ma simt ca si cum m-a aruncat calul din sa. Ma zdrobesc de pamant intr-o cadere puternica. Am vazut odata redata cu incetinitorul o cadere din asta....
Si totusi stiu ca gresit este numai comportamentul si atitudinea. Eu sunt eu...Nu sunt "gresita". Comportamentul meu si atitudinea mea insa e posibil sa fie, cel putin pe ici pe colo, prin punctele esentiale chiar, gresite.( Ma port cu mine cu manusi dupa cum vedeti.....). Cand constientizez aceste comportamente si atitudini gresite  ma intreb imediat "de ce?". O chestie complet neproductiva. Singura intrebare care ar da un rezultat de indreptare ar fi "cum fac sa ma adun de prin rapele astea si sa ma ridic?". Ei bine in sfarsit mi-am pus aceasta intrebare. Si cum mi-am pus-o cum mi-a venit tot ajutorul din lume chiar la degetul mic. Am incredere, ma adun si ma ridic.... Cu Dumnezeu inainte!

Astazi ma simt albastru

Astazi ma simt albastru. Si as manca bomboane de ciocolata neagra: incet, cu muscaturi mici, cu dintii decoperiti. As face dragoste intr-un magazin de parfumuri, inconjurata de sticlute colorate, cu forme de flori si de picaturi de roua. Aromele sa se ridice grele spre plafoane joase luminate palid. Sa ne miscam ca in dans: unul la stanga. doi la dreapta.... O, soarele meu, vino mai repede cu primavara aia ca vreau sa iubesc indragostita pe barbatul vietii mele!

Luiza Zan si Sorin Romanescu - Doi oameni simpli

Am fost aseara aici:
http://fge.org.ro/ro/component/jevents/icalrepeat.detail/2012/02/21/452/-/ODc5Y2Q4NTJhMGY3YWY2MGQ1Yjk4MDM0YTk4MDVmYzA=/stagiunea-de-marti-seara.html

Si m-a atins. M-a atins adanc acolo unde si eu nu sunt decat un om simplu.
M-a fascinat Luiza Zan - o prezenta care umplea pur si simplu tot spatiul. Este o femeie foarte frumoasa. Poate cea mai frumoasa femeie pe care am vazut-o vreodata. Mai degraba scunda, are o fata cu oase mici pe care atunci cand canta si cand zambeste se modifica continuu un joc de lumini si umbre date de relieful pometilor ei. Sprancene drepte si sub ele ochi minunati cu gene lungi si atat de matasoase incat atunci cand clipea simtea cum ne atinge pana in ultimul rand ca si cum o mare panza fluida de matase se valurea pe deasupra capetelor noastre. Totul era de matase la ea - femeia de matase, asa am perceput prezenta ei. Iar vocea...Nu stiu cum as putea sa descriu limpezimea si curatenia sunetelor. Am auzit odata cum s-au ciocnit doua sfesnice de bronz curat, masive - acesta este sunetul vocii ei. A cantat cu ochii inchisi, cu privirea intoarsa spre inauntru catre imagini cu strazi americane luminate colorat in noapte inundate de iubiri misterioase, adanci, traite cu toata fiinta, placute pana la durere. Sorin Romanescu parea legat organic de chitara ca si cum isi mutase temporar in aceasta forma sufletul. Cand a lasat-o pe scena parca si-a lasat o parte din el. Chiar ca ma asteptam sa se fi micsorat cumva ca greutate si sa leviteze ca la gravitatie mica.
Am calatorit cu ei intr-o lume simpla, cu dorinte simple si cu asteptari simple unde complicatele zile se descompun in factori primi, de o simplitate indivizibila.
Am aplaudat pana cand la ultimul bis cand mi-am impreunat palmele le-am simtit vibrand jazz.
Pun aici un clip de pe youtube care sa-mi aminteasca de aceasta seara fantastica.

Vin fiert

Eu am ales un vin demidulce Cabernet Sauvignon.

Ingrediente pentru doi
2 cani de vin demidulce
2 cuisoare
1/2 lingurita de condiment Fuchs pentru vin fiert
1 varf de cutit de scortisoara macinata
2 linguri rase de zahar
Mod de preparare
Se amesteca vinul cu zaharul si toate condimentele. Se lasa 15 minute. Se pune pe foc mic si se da in clocot. Se pune in fiecare cana o jumatate de felie de portocala. Se toarna vinul. Atentie! Fierbinte! :)

Andrei Ruse - Dilar pentru o zi

Cat pe-aci sa o citesc intr-o zi....Cititi-o!
Aici un fragment care mi-a rasunat in creieri. A venit atunci cand m-am mobilizat ca, dupa ce m-am inteles pe mine, sa reusesc sa-i inteleg si pe ceilalti:
"Pentru ca oamenii nu sunt niciodata intr-un anume fel, nu sunt ficsi, se tranforma. Nu e nimeni care sa-ti suporte toate cacaturile la nesfarsit, trebuie sa intelegi ca, desi nu poti intra in memeaca lor, au aceleasi depturi si vise si planuri ca tine. Cand vei pricepe asta despre oameni, dar s-o intelegi cu-adevarat, atunci vei incepe sa-ti dai seama cam cum se-nvarte lumea asta a noastra. Nu-i poti tine in loc doar pentru ca-ti sunt dragi. Pentru ca aici fiecare are o sansa, una singura, pe care nu-si poate permite s-o rateze de dragul cuiva, de mila sau mai stiu ce sentimente de vinovatie bolnava."

Andrei Ruse - Dilar pentru o zi, pag.34
Editura Polirom
http://www.librarie.net/cautare-carti-rezultate.php?t=Dilar+pentru+o+zi

Jonathan Coe - Casa somnului

Fantastica carte! Cititi-o!
Aici va scriu poezia unei obsesii, una din povestile care m-au impresionat in roman.
"Somnilocviu
Cu gratie si gravitate ai iscat
Un val ce-ntrece fortele lunare
Si-n narcolepticii tai ochi am spionat
Orbirea noptii, poate-un rau mai mare.
Pupila fixa, de ce vrei sa tip
Cand, insomniac, incerc sa-mi aflu partea
Citindu-mi viitorul pe nisip
La pranz? "Ce calma si cioplita-i moartea",
Si cum ma rog ca din uitare-adanca
Schimbarea sa apara. Numai zorii
Sa ma salveze-ar fi in stare inca
Printr-un potop de s-ar impotrivi terorii,
Iar casa somnului de-ar inunda-o toata
Cu o lumina gata sa inece
Fantomele ce vor pleca deodata
Avertizand solemn in noaptea rece:
Vei mai dori o viata spre-a socoate
Ce gratie aveai, ce gravitate."

Podul

Mananc ciocolata Schogetten si ascult melodia asta. Ma simt inginer de poduri. Construiesc poduri intre mine si toate celelalte. Poduri de toate felurile: unele ca cele din funii si scandurele peste prapastii fara fund, altele de piatra ca cel din videoclip intre maluri verzi si peste ape limpezi. Fiecare pod este unic pentru ca fiecare mal al tau la care vreau sa ajung este altfel. Fiecare pod este gandit, masurat, proiectat si in final construit centimentru cu centimetru, zi dupa zi, cuvant peste cuvant, emotie langa emotie. Constructia finala este astfel foarte diferita de cea proiectata. Singura care se pastreaza este functia: aceea de a uni taramul tau cu taramul meu pentru a putea sa ne vizitam in sufletele noastre, pe tarmurile noastre si sa simtim implinirea data de vibratia identica a aerului de pe cele doua maluri. Acum, din melodia asta, un pod de sunete se inalta ca un curcubeu cu aroma de ciocolata unindu-ne. Simti? Hai pe la mine! 

Am talent

Nu le fac pe toate bine dar le fac cu talent. Si cand dau cu bata in balta o fac cu gratie. In ultima vreme sunt atat de gratioasa ca imi iert cu drag greselile. Ma pup cu toc pe cele cateva ganduri frumoase pe care am indraznit sa le gandesc si pe cele cateva milioane de emotii pe care am indraznit sa le simt si pe cele cateva eternitati de iubire pe care mi-am permis sa le adaug. Ce daca astazi s-au terminat? Ma bucur ca s-au intamplat. Si am evoluat in aceste intamplari cu talent si gratie. Asta conteaza.
Ma regasesc singura si primesc singuratatea ca pe o binecuvantare. Ma regasesc inteleapta si primesc invataturile cu recunostinta. Multumesc.

Plec putin

Numai jumatate de drum

N-am facut tot drumul. Am facut mare parte si am urcat ceva munti. Am depasit multe furtuni. Dar am facut numai jumatate din drum. Nu voi ramane aici. Voi merge mai departe. Stiu ce am de facut: ma conectez sus. Doamne ajuta-ma. Da-mi curajul de a pune intrebari si da-mi intelepciunea de a auzi raspunsurile. Da-mi Doamne puterea de a asculta. Da-mi Doamne smerenie.

Tort cu...mesaj

Mesaj
“Atunci când te naşti, nu eşti un copac, ci o sămânţă. Trebuie să creşti, trebuie să ajungi la o înflorire, iar această înflorire va fi mulţumirea ta, împlinirea ta. Această înflorire nu are nimic de-a face nici cu puterea, nici cu banii, nici cu politica. Nu are legatură decât cu tine, cu evoluţia ta personală.”Osho
Ingrediente
Blat
6 oua
10 linguri de zahar
8 linguri de faina
1 pachet de Garant (agent de crestere) sau praf de copt
2 linguri de ulei
Crema
2 pachete de crema de vanilie Dr. Oetker
2 pahare de lapte
6 linguri de zahar
Sirop
4 linguri de miere
1 pahar de apa
Glazura de ciocolata neagra Dr Oetker
2 banane
2 portocale
2 kiwi
1 rodie
Mod  de preparare
Se bat albusurile spuma cu un praf de sare. Se adauga zaharul. Se bate bine bezeaua. Se adauga galbenusurile pe rand. Se pun 4 linguri de faina amestecata cu pachetul de Garant. Se pun 2 linguri de ulei. Se pune restul de faina. Se tapeteaza o forma de tort detasabila cu hartie de copt. Se toarna compozitia. Se coace la foc mediu (180 grade). Se coace cu aproximatie 30 de minute. Se lasa la racit, se scoate din forma si se taie in trei cu cutitul de paine. Se prepara crema. Se taie bananele si portocalele in cubulete mici si se mesteca intr-un bol.
Se insiropeaza cu o treime din sirop prima treime din blat. Se adauga o treime din crema de vanilie preparata conform instructiunilor de pe pachet. Se pune jumatate din fructe. Se pune deasupra cealalta treime. Se insiropeaza, se intinde cat mai uniform a doua treime din crema. Se pun ultimele fructe. Se adauga ultimul blat. Se insiropeaza si se intinde ultima parte din crema si se niveleaza bine. Se da la frigider.
Se prepara glazura conform instructiunilor de pe pachet. Se taie un colt si se deseneaza pe tort un pom. Se orneaza cu frunze din kiwi si cu fructe din seminte de rodie.

La multi ani Maria! Sa cresti frumos draga mamei.

Experienta spirituala la Teatrul Act

Am avut norocul sa fac parte dintr-o experienta extraordinara. Concertul lui Nicolae Dumitru la Teatrul Act. Acest om extraordinar a inceput prin a ne indemna sa construim impreuna in aceasta seara o alta lume prin conectarea noastra, unul cu altul - o formatie unica si irepetabila si cu muzica, muzica lui Chopin si Liszt. Nicolae Dumitru este pianist. Dar este si un adevarat transmitator de emotii, amplificate ca de o cutie de rezonanta. Este un pian el insusi.... Nu ma pricep la tehnici, nu am o cultura muzicala. Merg la concerte pur si simplu ca sa ascult muzica. Dar aici a fost mult mai mult. A fost o experienta spirituala. Si nu intamplatoare ci una gandita, cizelata, rotunda, completa. Am stat in primul rand si din locul meu vedeam lumanarea rosie pusa pe o masa mica langa pian reflectata intr-o curba a acestuia in asa fel incat se vedeau doua reflectii. Tot timpul aceste doua lumanari mi-au amintit ca suntem in acelasi timp in doua Universuri: unul  material si altul mai subtil - cel al sufletului, al emotiilor, al sentimentelor, al gandurilor, al aburului. Dimensiunea transcendenta a compozitiilor lui Chopin si setea lui de absolut si Liszt si trairea lui mistica, subliniate prin mici discursuri extrem de inspirate, m-a dedublat si m-a reflectat in cele doua imagini ale mele.Am ars cu doua lumini intr-un spatiu fara timp, fara forma, dar cu o minunata consistenta sonora.

http://www.teatrulact.ro/index.php?pag=program&ziua=7&luna=2&anul=2012

Stiinta si Cunoastere

Am vazut "intamplator" cateva editii ale emisiunii de la TVR Cluj, Stiinta si Cunoastere, gandita de Cristian Muresanu pe care l-am descoperit ca pe un om cu o viziune extraordinara asupra lumii si care m-a inspirat si pe mine.
Va recomand aceasta emisiune. Si public mai jos mesajul lui Cristian Muresanu de pe site-ul:
http://punctulzero-octavian.blogspot.com/2012/02/educatiecatre-o-noua-paradigma.html. Multumesc Octavian pentru aceasta oportunitate.

Multumesc Monica, si tuturor celorlalti care sunteti alaturi de mine. In primul rind e nevoie sa fie cit mai promovata emisiunea mea Stiinta si Cunoastere (TVR Cluj duminica ora 18.00) si e important sa primesc ecouri cit mai multe pentru a avea argumentele necesare de a justifica rolul, necesitatea si impactul emisiunii. Poate chiar mai mult ar fi util ca cei interesati sa imi scrie doleante si intrebari atit in ceea ce priveste emisiunile deja planificate (si atunci eu voi inmina intrebarile la invitatii care vor veni acolo sa comenteze) cit si fata de emisiunile mai vechi al caror subiect poate fi reactualizat cu ajutorul intrebarilor dvs. Intreaga mea arhiva de emisiuni este depozitata pe serverul 4shared si o gasiti aici

http://www.4shared.com/folder/J8s6-MgV/Cristian_Muresanu.html

Din pacate ele nu ruleaza decit cu intreruperi... dar le puteti pune la descarcat si eventual sa le vizionati ulterior.
Deasemenea, promourile la emisiuni le pun pe scribd cu link-uri spre Facebook dar momentan Facebook mi-a blocat contul...
Deci aveti aici promo-urile si o multime de articole si colectia mea de carti.
http://www.scribd.com/cristim23
Un alt neajuns este ca emisiunea mea nu se preia pe TVR 3 sau alte canale ale TVR asa ca pentru cine nu o vede de la TVR Cluj, numai internetul e singura optiune valida...
In calitate de angajat nu am dreptul sa comentez de ce aceasta emisiune nu se preia pe TVR 2 sau 3 in timp ce altele sunt preluate. As zice ca jumatatea plina a paharului este aceea ca aceasta emisiune exista si va implini 2 ani de existenta in 1 aprilie.
Intrebarile, propunerile, sugestiile, ideile dvs legate de aceasta emisiune mi le puteti adresa atit aici cit si oriunde pe paginile mele de forum sau pur si simplu pe e-mail (cristim23@yahoo.com) dar as dori sa imi scrieti numele dvs real nu cel de user, si localitatea unde va aflati ca sa pot alcatui, la un moment dat (de ce nu ?) o posta a redactiei in care inainte de finalul emisiunii sa oferim raspunsuri... iar unde e cazul putem face emisiuni intregi pe baza subiectelor propuse si eu voi anunta toate propunerile pe post.
Pina in prezent nu am avut aproape nici un singur dialog pe tema emisiunii si problema nu e ca eu personal as avea nevoie... E nevoie ca sa avem si noi argumente clare, scrise sau telefoane in direct la emisiune, insa daca nu scrie nimeni si daca nu suna nimeni, nu am ce prezenta departamentelor din conducere. Faptul ca eu stiu ca e vizionata pentru mine e suficient sa stiu ca nu lucrez pe degeaba, dar altii nu stiu treaba asta...

Totusi nu trebuie sa va ascund faptul ca exista emisiuni unde lumea suna fara incetare si nu pot prinde linie libera si nimeni nu le-a cerut niciodata nici un sprijin... asa ca totusi inca audienta e foarte mica si interesul pe ansamblu e inca foarte scazut pentru a se putea intimpla altceva...
Faptul ca in prezent exista discutii pentru a publica cartea mea la Universitatea Houston din Texas e in acelasi timp un lucru bun si un lucru ingrijorator. E ingrijorator pentru ca in Romania nu vrea nimeni sa mai investeasca 1000 de euro pentru o carte in care cineva scrie ca te poti vindeca fara medicamente... Pentru simplul fapt ca daca cel care da banii de exemplu ... cineva ce are tangenta cumva cu domeniul acesta al sanatatii, ce va zice ?
Pai daca aceasta carte va reusi sa convinga cititorii ca ei se pot autovindeca atunci eu nu mai pot vinde produsele, si nu numai ca nu le pot vinde celor citeva sute carora le vind cartea dar chiar imi aduc un deserviciu firmei pe care o conduc...
Deci aceste chestiuni si inca multe altele fac parte din realitatea prezenta in Romania, ca sa nu mai vorbim faptul ca daca numai pretul de tipar pentru carte e vreo 40 lei pentru cele 400 de pagini (a4 hirtie alba cit de cit buna) imi pun intrebare citi isi permit sa cumpere cartea la minim 50 lei...
Prima editie am scos-o in 2009 si am platit 1000 de euro pe ea. Au iesit 150 de exemplare dar vreo 35 au trebuit facute cadou... cred ca intelegeti de ce... deci cu restul trebuia sa acopar restul investitiei (inclusiv cele facute cadou)
Va multumesc mult pentru mesaje si gindurile bune

Cristian

Inima mare

Cand nu stiu daca pentru mine e loc
Imi cresc inima pana la tine
Te cuprind cu venele si arterele mele
Si-ti fac tranfuzie cu visele si iubirea mea:
Sa curga prin trupul tau
Sa hraneasca universul tau launtric
Sa invie siameze sufletele noastre
Sa construiasca in tine locul meu.

Ciocolata cu caise si stafide

poza de a doua zi :)

Pe vremea asta as manca jumari cu muraturi si cu tuica de cazan de prune din Dambovita. In curte la mamaia, pe pietre prinse in gheata lucioasa, cu hainele mirosind a fum de lemn de brad. Dar cum nimic nu e perfect am ales sa fac ciocolata :). Inlocuieste cu succes zic eu energizantele de mai sus.
Ingrediente
500 g lapte praf Dr Oetker
6 linguri cu varf de cacao
300 ml ceai verde
500 g zahar
300 g unt (80%)
200 g caise uscate
200 g stafide
200 g nuci
esenta de rom
amareto sau coniac
Mod de preparare
Se fac 300 ml ceai verde. Se pune la fiert ceaiul cu zaharul la foc mic. Se fierbe pana scade la jumatate si este dstul de legat. Se pune untul taiat bucati mici. Se amesteca pe foc mic pana se topeste complet. Se amesteca laptele praf cu cacaoa. Se pune esenta de vanilie peste amestec. Se toarna lichidul fierbinte incet amestecand continuu, viguros. Se adauga caisele uscate (taiate feliute subtiri), amestecate cu nuca si cu stafidele si cu doua linguri de amaretto. Se toarna intr-o tava cu pereti inalti tapetata cu folie. Se da la frigider pentru cel putin 4 ore, invelita cat mai bine intr-o punga etansa ca sa nu-si schimbe mirosul.
Poze maine cand o tai. :)

S-o facem lata

Dar de ce nu lunga, rotunda, in sapte colturi, impaturita pe trei sferturi? Ce e obsesia asta pentru forma? Ce e atasamentul asta pentru acele forme despre care avem credinte (imprumutate evident) ca sunt de succes? Nu e bineeee.... Si stiti de ce? Pentru ca viata asta (slava Domnului) este in miscare. Si nimic nu ramane la fel, in aceeasi forma. Si asta in mod natural, firesc adica modul de exprimare al naturii.  Daca caut siguranta in nemiscare m-am ars pentru ca nu o voi gasi niciodata. Daca caut echilibrul in exprimarea mea in felul in care sunt acum sunt inteleapta si traiesc din plin. Si forma spatiului meu intim (ca si al tau dealtfel) se modifica continuu. Daca nu ma atasez de forma sunt mai pregatita pentru schimbare. Unele lucruri la care tin ca la ochii din cap isi schimba forma chiar acum, in timp ce scriu. Sa fiu pregatita pentru ca eu de fapt iubesc continutul acestor lucruri si nu forma lor sau modul lor de exprimare. Deci cum ma pregatesc? Privind dincolo de forma, la continut, la ceea ce exprima si nu la modul de exprimare. Mi-e frica de un Univers in care lucrurile pe care le stiu si le iubesc au dintr-o data o alta forma. Dar imi vad frica asta, sunt cu mana pe ea, o tin cu fermitate aproape si imi activez razele X ca sa patrund dincolo de forma, sa vad continutul.

Am citit despre astea si altele mai misto si mai inspirante in "Iubire fara conditii" de Paul Ferrini. V-o recomand cu mult drag.

"Pieri din mintea mea/ Revino-mi in inima"

"Alta matematica" de Nichita Stanescu

Ma las dusa cateodata in vartejul carnavalului, ma las sedusa de confortul mastilor, ma las convinsa de cumsecadenia lasitatii de a fi asa cum vor altii, imi uit amintirile si ma pierd pe mine insumi. Si sufar....Ma impart in carti de tarot, impaturite in patru, vechi, slinoase, mucegaite. Si fug....

Apoi imi sufla ceva in ceafa, ma urmareste un duh, imi sopteste o voce, mi se actioneaza urechea interna si revin in mine insumi. Prezent.

Dan Puric in Sinucigasul

Am vazut piesa aseara. V-o recomand. Daca reusiti sa luati bilete....
Dan Puric ii imprima o aroma diferita, ii da un aer de unicitate, prin personalitatea lui. Iar gandirea intreaga a piesei...m-a impresionat. Totul este metalic si gri. De un gri murdar. Usile au sunetul usilor de inchisoare. Nu gasesti nimic frumos. Si oamenii sunt uratiti prin coafuri, haine. Lumina insasi e gri si murdara. Si in aceasta atmosfera, la final, personajul principal se redescopera in viata, se redescopera pe el insusi si se indragosteste de el ca om viu: "M-am indragostit de mina asta. Imi iubesc picioarele..." Si asta iti reveleaza pe loc minunatia frumusetii vietii si a faptului de a o trai. Numai atat este de ajuns, in contract cu tot restul de gri, mizerie si saracie si lipsa de libertate. Si viata incepe sa aiba sens, dincolo de toate astea, prin ea insasi.
Felicitari tuturor celor care au facut posibil acest eveniment.

Nichita Stanescu

A Unsprezecea Elegie

Intrare-n muncile de primavara

I

Inima mai mare decît trupul,
sarind din toate partile deodata
si prabusindu-se din toate partile-napoi,
asupra lui,
ca o distrugatoare ploaie de lava,

tu, continut mai mare decît forma, iata
cunoasterea de sine, iata
de ce materia-n dureri se naste din ea însasi,
ca sa poata muri.

Moare numai cel care se stie pe sine,
se naste numai cel care îsi este
siesi martor.

Ar trebui sa alerg, mi-am spus,
dar pentru asta va trebui mai întîi
sa-mi întorc sufletul
spre nemiscatorii mei stramosi,
retrasi în turnurile propriilor oase,
asemenea maduvei,
nemiscati
aidoma lucruilor duse pîna la capat.

Pot sa alerg, pentru ca ei sunt în mine.
Voi alerga, pentru ca numai ceea ce este
nemiscat în el însusi
se poate misca,
numai cel care e singur în sine
e însotit; si stie ca, nearatata, inima
se va prabusi mai puternic spre propriul ei
centru
sau,
sparta-n planete, se va lasa cotropita
de vietati si de planete,

sau
întinsa va sta pe sub piramide,
ca înapoia unui piept strain.



II

Totul e simplu, atît de simplu încît
devine de neînteles.

Totul este atît de aproape, atît
de aproape, încît
se trage-napoia ochilor
si nu se mai vede.

Totul este atît de perfect
în primavara,
încît numai înconjurîndu-l cu mine
iau cunostinta de el,
ca despre-o rasarire de iarba marturisita
de cuvinte gurii care le rosteste.
marturisita de gura inimii,
de inima sîmburelui ei,
cel în el însusi nemiscat, aidoma
sîmburelui pamîntului
care-ntinde jur împrejurul lui
o infinitate
de brate ale gravitatiei,

strîngînd la sine totul si deodata
într-o îmbratisare atît de puternica,
încît îi sare printre brate miscarea.



III

Voi alerga, deci, în toate partile
deodata,
dupa propria mea inima voi alerga,
asemeni unui car de lupta
tras din toate partile simultan
de o hergelie de cai biciuiti.



IV

Voi alerga pîna cînd înaintarea, goana,
ea însasi ma va întrece
si se va îndeparta de mine
aidoma cojii fructului de samînta,
pîna cînd alergarea
chiar în ea însasi va alerga, si va sta.
Iar eu ma voi prabusi asemeni barbatului tînar
Întîmpinîndu-si iubita.



V

Iar dupa ce voi fi facut ca alergarea
sa ma-ntreaca,
dupa ce
miscîndu-se-n sine va sta
ca de piatra, sau
mai degraba asemeni mercurului
înapoia geamului
oglinzii,
ma voi privi în toate lucrurile,
voi îmbratisa cu mine însumi
toate lucrurile deodata,
iar ele
ma vor azvîrli înapoi, dupa ce
tot ceea ce era în mine lucru
va fi trecut, de mult, în lucruri.



VI

Iata-ma
ramînînd ceea ce sînt
cu steaguri de singuratate, cu scuturi de frig,
înapoi, spre mine însumi alerg,
smulgîndu-ma de pretutindeni,
smulgîndu-ma de dinaintea mea,
dinapoia mea, din dreapta, si
din stînga mea, de deasupra, si
de dedesubtul meu, plecînd
de pretutindeni si daruind
pretutindeni semne-ale aducerii-aminte:
cerului - stelele,
pamîntului - aer,
umbrelor - ramuri cu frunze pe ele.



VII

... trup ciudat, trup asimetric,
mirat de el însusi
în prezenta sferelor,

mirat stînd în fata soarelui,
asteptînd cu rabdare sa-i creasca luminii
un trup pe masura.



VIII

A te sprijini de propriul tau pamînt
cînd esti samînta, cînd iarna
îsi lichifiaza oasele albe si lungi
si primavara se ridica.

A te sprijini de propria tara
cînd, omule, esti singur, cînd esti bîntuit
de neiubire,
sau pur si simplu cînd iarna
se descompune si primavara
îsi misca spatiul sferic
asemenea inimii
din sine însasi spre margini.

A intra curatit în muncile
de primavara,
a spune semintelor ca sînt seminte,
a spune pamîntului ca e pamînt!

Dar mai înainte de toate,
noi sîntem semintele, noi sîntem
cei vazuti din toate partile deodata,
ca si cum am locui de-a dreptul într-un ochi,

sau un cîmp, pe care-n loc de iarba
cresc priviri - si noi cu noi însine
deodata, duri, aproape metalici,
cosim firele, astfel ca ele
sa fie aidoma tuturor lucrurilor
în mijlocul carora traim
si pe care
inima noastra le-a nascut.

Dar mai înainte de toate,
noi suntem semintele si ne pregatim
din noi însine sa ne azvîrlim în altceva
cu mult mai înalt, în altceva
care poarta numele primaverii...

A fi înauntrul fenomenelor, mereu
înauntrul fenomenelor.

A fi samînta si a te sprijini
de propriul tau pamînt. 

Nichita Stanescu

Ce bine că esti

E o întâmplare a fiintei mele
si atunci fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrisnesti intr-o imbratisare 
mereu dureroasa, minunata mereu.

Să stam de vorba, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, si izbeste-mi
timpla de stele, până când
lumea mea prelunga si în nesfirsire
se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai curând.

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cântece diferite, lovindu-se amestecindu-se,
doua culori ce nu s-au văzut niciodata,
una foarte de jos, intoarsa spre pământ,
una foarte de sus, aproape rupta
în infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntimplarii ca sunt.