joi, 16 februarie 2012
Podul
Mananc ciocolata Schogetten si ascult melodia asta. Ma simt inginer de poduri. Construiesc poduri intre mine si toate celelalte. Poduri de toate felurile: unele ca cele din funii si scandurele peste prapastii fara fund, altele de piatra ca cel din videoclip intre maluri verzi si peste ape limpezi. Fiecare pod este unic pentru ca fiecare mal al tau la care vreau sa ajung este altfel. Fiecare pod este gandit, masurat, proiectat si in final construit centimentru cu centimetru, zi dupa zi, cuvant peste cuvant, emotie langa emotie. Constructia finala este astfel foarte diferita de cea proiectata. Singura care se pastreaza este functia: aceea de a uni taramul tau cu taramul meu pentru a putea sa ne vizitam in sufletele noastre, pe tarmurile noastre si sa simtim implinirea data de vibratia identica a aerului de pe cele doua maluri. Acum, din melodia asta, un pod de sunete se inalta ca un curcubeu cu aroma de ciocolata unindu-ne. Simti? Hai pe la mine!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Bună Monica!
RăspundețiȘtergereÎmi place mult Enya!
Zi frumoasă îți doresc!
Cu tot dragul te îmbrățișez!
Si tie zi cu caldura. Multumesc pentru imbratisare. Vine si la tine una cu iubire :)
RăspundețiȘtergerevreau si eu ciocolata, imi pare rau ca nu prea am trecut pe la tine, stau prost cu timpul, dar apreciez gandurile tale frumoase pe care mi le lasi.
RăspundețiȘtergereo seara placuta!
sa incerci si ciocolata asta. e dementiala!:)
RăspundețiȘtergerema bucur ca ai avut timp sa treci "podul". te imbratisez cu drag