Am fost aseara aici:
http://fge.org.ro/ro/component/jevents/icalrepeat.detail/2012/02/21/452/-/ODc5Y2Q4NTJhMGY3YWY2MGQ1Yjk4MDM0YTk4MDVmYzA=/stagiunea-de-marti-seara.html
Si m-a atins. M-a atins adanc acolo unde si eu nu sunt decat un om simplu.
M-a fascinat Luiza Zan - o prezenta care umplea pur si simplu tot spatiul. Este o femeie foarte frumoasa. Poate cea mai frumoasa femeie pe care am vazut-o vreodata. Mai degraba scunda, are o fata cu oase mici pe care atunci cand canta si cand zambeste se modifica continuu un joc de lumini si umbre date de relieful pometilor ei. Sprancene drepte si sub ele ochi minunati cu gene lungi si atat de matasoase incat atunci cand clipea simtea cum ne atinge pana in ultimul rand ca si cum o mare panza fluida de matase se valurea pe deasupra capetelor noastre. Totul era de matase la ea - femeia de matase, asa am perceput prezenta ei. Iar vocea...Nu stiu cum as putea sa descriu limpezimea si curatenia sunetelor. Am auzit odata cum s-au ciocnit doua sfesnice de bronz curat, masive - acesta este sunetul vocii ei. A cantat cu ochii inchisi, cu privirea intoarsa spre inauntru catre imagini cu strazi americane luminate colorat in noapte inundate de iubiri misterioase, adanci, traite cu toata fiinta, placute pana la durere. Sorin Romanescu parea legat organic de chitara ca si cum isi mutase temporar in aceasta forma sufletul. Cand a lasat-o pe scena parca si-a lasat o parte din el. Chiar ca ma asteptam sa se fi micsorat cumva ca greutate si sa leviteze ca la gravitatie mica.
Am calatorit cu ei intr-o lume simpla, cu dorinte simple si cu asteptari simple unde complicatele zile se descompun in factori primi, de o simplitate indivizibila.
Am aplaudat pana cand la ultimul bis cand mi-am impreunat palmele le-am simtit vibrand jazz.
Pun aici un clip de pe youtube care sa-mi aminteasca de aceasta seara fantastica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu