luni, 19 septembrie 2011

Am si eu o poveste

Ca cele din postarea de mai jos.
Am si eu o poveste care mi s-a intamplat si la care m-am gandit apoi in acesti termeni - ajutor de la Domnul.


Eram studenti. Era iarna. Veneam de la Ploiesti unde faceam facultatea cu un tren de noapte (nu prea erau multe trenuri intre Ploiesti si Tragoviste in epoca aceea - acum peste 20 de ani). Mama ne astepta la gara cu masina, o Lada. Era ger, totul inghetat si asteptasem in tren la Mija peste o ora navetistii care ieseau de la uzina. Nu imi doream decat sa ajung undeva la caldura. La gara m-am bucurat tare cand am vazut ca ne asteapta mama. Dar uitase farurile aprinse si masina nu pornea. A hotarat sa o impingem pana acasa. Poate ca stii masinile astea rusesti, sunt extrem de grele. Totusi era gheata pe jos si am reusit sa o impingem. Mircea se incalzise dupa cateva sute de metri si-a dat haina jos, ramanand in camasa, asa ger cum era. Aproape ca nu mai puteam si nu ajunsesem nici la jumatatea drumului. Strada era pustie in noaptea aia inghetata. Ma apuca disperarea. Si atunci o masina imensa, straina, neagra (habar nu am ce marca dar era extrem de eleganta) a trecut pe langa noi. Probabil soferul ne-a vazut pentru ca dupa cativa metri a intors. Era un barbat tanar. A oprit masina in fata masinii noastre care parea o rabla pe langa a lui. A luat niste clesti si ne-a dat curent. Motorul a pornit imediat. Nu stiu cine era barbatul, nu a scos niciun cuvant. Nici nu prea l-am vazut bine in bezna. Am apucat parca sa-i spun multumesc. Am sarit in masina si in cateva minute am fost la caldura (sau aceea caldura care se putea gasi in apartamente pe vremea aia).

Cand ma gandesc la cum te ajuta Domnul asa ma gandesc: cum ingheti disperat intr-o noapte geroasa fara sa mai ai cum sa inaintezi si ti se da ceea ce iti trebuie ca sa mergi mai departe.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu