Prima dimineata de toamna

E prima dimineata in care am simtit frigul in Bucuresti. In parcul in care ma opresc castanul mai are numai jumatate din frunze. Cate o castana mica, rotunda cade din cand in cand, sarind de cateva ori pe dalele cauciucate. Vrabiile sunt rotunde, parca si-au mai pus un rand de fulgi. Banca e rece. Ziua s-a scurtat si soarele abia rasarit imi bate direct in fata. Trece timpul, ma gandeam eu. Si am avut viziunea unei vieti ca o succesiune de ore, zile, anotimpuri traite in liniste si bucurie, fara jigniri si umilinte, in adevar si credinta. Si tandrete si iubire? Dadadadada, daca e sa le ai pe toate! Eu pedalez, Tu du-ma spre asta Doamne!