Putem sa vedem dar nu vrem. De ce sa ne mai straduim daca tot ce ne inchipuim noi e mai misto? Suntem orbi. Mai tot timpul. Cateodata se mai lumineaza dar ce folos? Pentru ca tocmai atunci noi dormim profund, cu ochii inchisi, in visele noastre. Alegem sa nu vedem. Cum e sa ignori? Cool, evident! Sa ignoram - sport olimpic din categoria indiferentei. Langa noi lumea se prabuseste, se incalzeste, se misca de pe orbita, se inclina mai mult decat ar trebui. Si ce daca? Alegem sa fim orbi. Alegem sa ignoram.
Devenim tot mai mult niste numere, ne dizolvam tot mai mult in personalitatea medie definita de statistici, ne sublimam in general si ne confundam cu majoritatea.
Numai pentru ca alegem sa fim orbi. Alegem sa nu vedem ca suntem unici. Alegem sa nu vedem ca avem un destin particular de indeplinit. Ba mai mult, nu vedem nici ca fiecare zi e unica si nu se va mai intoarce niciodata, ca fiecare eveniment e unic si irepetabil, ca fiecare clipa isi are respiratia ei si fiecare toamna mirosul ei.
Sa vedem, sa vedem, sa vedem! Sa vedem? Ce efort inutil! Sa ramanem aici intr-o lume de orbi care se invart intr-un metru patrat si au convingerea intima ca au inconjurat Pamantul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu