Fresh air

Unul dintre primele lucruri pe care le fac atunci cand intru in casa este sa aerisesc. Un aer nou (chiar daca nu super curat sau super sanatos) imi aduce aminte ca astazi e o noua zi si ca astazi unele lucruri au devenit trecut si altele sunt prezente. Ei bine, aerisesc si in sufletul meu. Deschid larg geamurile. Unele lucruri le voi lasa sa plece pentru ca sunt moarte, consumate, nu mai fac parte din viata mea. Aerisesc si gandurile mele. Unele dintre teoriile mele pe care le-am investit cu credinta mea s-au dovedit false (evidenta imi urla in ureche si imi baga degetele in ochi ca sa ma prind de chestia asta). Aerul curat de astazi va deveni consumat peste un timp si plin de alte lucruri moarte care acum pulseaza de viata. Asta e viata: se inoieste prin moarte si are acest caracter efemer. Viata este eterna dar nu aceeasi. Si eu care sunt conectata cu aceasta eternitate intr-un mod complet nici nu vad de ce as crede despre mine ca sunt altfel. Ma schimb, ma transform, ma razgandesc, ma gandesc mai bine, mai adaug o piesa la puzzle si vad ca de fapt se schimba toata perspectiva. Daca imi moare un peste din acvariu aleg sa-l pescuiesc si sa fac curat. Poate voi lua altul dar nu ca sa-l inlocuiesc pe acela. Poate ca nu voi mai lua niciunul sau poate ca voi renunta de tot la acvariu. Imi pare rau de el dar ce sa fac daca a murit? Sa-l impaiez si sa-l donez la Antipa? Sa-mi impaiez credintele moarte si sa le expun in vitrine cu explicatii si adnotari savante despre cum si de ce ma agat inca de ele? Nu, mai bine aerisesc. Aduc aer curat si proaspat. Si fac asta mereu pentru ca sunt vie si imi plac lucrurile vii.