Starea de martor

Am vazut cateva filme, am citit cate ceva si am fost putin mai atenta. Sa zic ca am acum o imagine cel putin teoretica a unui fel de a trai constient, nu ar fi exagerat. Cei care o fac (traiesc constient - n.m.) marturisesc de bine. Iar eu marturisesc ca fara constienta nu e de bine, va asigur. Astazi am citit si textul lui Osho de mai jos si cred ca am gasit in el un ghid practic. Ca teoria ca teoria dar practica ....aia ma omoara. Recapitulez: constient=viata buna, inconstient=suferinte inutile. Oricum nu luati nimic prea in serios. Deci nici gandurile astea. Cu atat mai putin rolurile descrise mai jos. Nici eu nu ma iau prea in serios. :) 

Viaţa ca o scenă în care tu joci, dar eşti şi spectator (http://www.osho.ro/inspiratia.aspx?idArticol=14)

Actoria este cea mai spirituală dintre profesii pentru simplul motiv că actorul trebuie să se afle într-o stare paradoxală: el s-a identificat cu personajul pe care îl interpretează, dar cu toate acestea a rămas un privitor.

Dacă îl joacă pe Hamlet, atunci trebuie să se implice total în acest lucru, trebuie să uite de el, însă în interiorul său trebuie să rămână spectator, un simplu privitor. Dacă se identifică total cu Hamlet, atunci vor apărea probleme. Actorul adevărat trebuie să existe într-o stare de paradox: trebuie să joace ca şi când ar fi ceea ce interpretează, dar să şi ştie în sinea sa că nu este ceea ce joacă. Acesta este motivul pentru care spun să actoria este una dintre cele mai spirituale profesii.

Adevărata persoană spirituală îşi transformă întreaga viaţă în actorie. Atunci, întreaga lume este doar o scenă, iar toţi oamenii sunt numai actori care joacă într-o piesă. Dacă trebuie să interpretezi rolul unui cerşetor, atunci trebuie să faci acest lucru cu mare măiestrie, iar, dacă vei juca rolul unui rege, vei încerca, pe cât posibil, să-l interpretezi cât mai bine. Dar cerşetorul ştie că nu este ceea ce pare, şi la fel se întâmplă cu regele.

Dacă cerşetorul şi regele ştiu că: „Ceea ce fac este pură actorie, nu sunt eu, nu reprezintă realitatea mea“, atunci ambii ajung în centrul fiinţei lor, într-o stare pe care o numesc stare de martor. Atunci, ei interpretează anumite scene şi sunt martorii lor în acelaşi timp.

Aşadar, actoria este, cu siguranţă, una dintre cele mai spirituale profesii, iar toate persoanele spirituale nu sunt altceva decât actori. Întregul pământ este scena lor, iar întreaga viaţă este o dramă pusă în scenă.

Extras din cartea ABCul Iluminării, apărută la Pro Editură şi Tipografie, 2008.