sâmbătă, 3 decembrie 2011

Portretul lui Rembrandt

Stand acolo in fata portretului lui Rembrandt, simti un fel de ameteala: departarile de unde trebuia sa se intoarca. I se paru inspaimantatoare aceasta ultima dintre coincidentele ce aparusera atat de des in viata lui: de a fi intalnit, atat de curand dupa despartirea de atatea lucruri, nu doar o simpla cunostinta, o alegere, un viitor, aceasta santinela formidabila ce-i strajuia drumul inapoi.
Nu gasea decat o singura consolare in ochii aceia distanti si lipsiti de remuscare ai olandezului. In cele din urma, ce conteaza nu este numai talentul, cunoasterea, inteligenta, norocul sau lipsa norocului, ci sa stii sa alegi si sa inveti sa simti. Incepu sa detecteze acest lucru dincolo de suprafata tabloului; in spatele severitatii se intrezarea singura uniune spirituala pe care omenirea si-o putea permite, ultima citadela a umanismului. Nu exista compasiune adevarata fara vointa si nici vointa adevarata fara compasiune.
John Fowles
Daniel Martin

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu