O alta zi

poza copiata, primita pe facebook
multumesc

"Mami, astazi e maine?" ma intreba copila mea cam cu un an in urma, cand avea 4-5 ani. Da, astazi e maine. Nu, nu o alta zi in sensul "inca o zi ca toate celelalte". Ci e chiar ZIUA.

Astazi trecutul e o amintire frumoasa despre mine mai tanara. Nu ma mai uit inapoi pentru ca nu am nevoie sa repar nimic si sa clarific nimic. Le las asa cum au picat. Vernisez expozitia tablourilor cu povestile mele traite - acuarele mai mici sau mai mari, mai luminoase sau mai intunecate, mai cu mare, mai cu munte, mai cu oameni bogati, mai cu oameni saraci, mai cu zambete, mai cu plansete, mai cu furie, mai cu bucurie. Sunt doar acuarele. Nu respir in ele.

Da, astazi e maine, e ZIUA. Astazi se poate intampla totul, astazi se poate rasturna totul, astazi poate incepe totul. Asa cum rasare soarele dimineata, asa rasare viitorul tuturor oportunitatilor, timpul tuturor posibilitatilor. Astazi cand toata durerea s-a consumat, cand absurdul a capatat sens, cand tot ce ma lovea in plex lipseste poate veni noul, minunatul, frumosul viitor.

Astazi si eu sunt noua, am si eu inocenta nou-nascutului, fragezimea lucrurilor abia scoase din cuptor, curatenia lipsei de sperante, linistea lipsei de planuri.

Astazi e ZIUA. Astazi doar traiesc.

Absolventa

Iti multumesc ca ai venit in viata mea.

Cu dedicatie:

What love is?

Daca v-ati pus vreodata intrebarea asta sau poate inca v-o puneti gasiti unul dintre milioanele de raspunsuri in filmul Intouchables: http://www.cinemagia.ro/filme/intouchables-560281/.
L-am vazut si eu astazi si va recomand cu caldura sa-l puneti pe lista "de vazut".
Mie mi s-a potrivit... Sunt intr-un timp in care multe se termina in jurul meu, in viata mea. Si uite ca aflu dintr-un film ca viata poate reincepe oricand. E la indemana sa fii Phoenix. E in firea noastra sa renastem perfecti din cenusa. Astea au fost mesajele pentru mine: iata ce este iubirea si oricand poate fi un nou inceput. Si le impartasesc cu voi.
Un film la care am ras in hohote, am plans si am tacut mult timp dupa ce s-a terminat. Practic pana acum.......

Desi viata nu este despre "a face"

Sunt convinsa ca viata nu este despre a face ci despre a fi.
Totusi sunt sigura ca simtiti si voi cateodata ca "trebuie sa fac ceva". Ca asa nu mai merge. Ca este momentul lui "a face". Sunt permanent situatii in viata noastra cand ne intrebam "ok, evaluez constient aceasta situatie. si ce este de facut?"
Am descoperit raspunsul cand am vazut filmul "Conversatii cu Dumnezeu" despre Neal Donald Walsch. Nu stiu citatul exact dar va scriu intelegerea mea (clar ca o scriu pentru mine ca sa nu o uit).
Cand am in fata aceasta intrebare ce este de facut? mai am sa-mi pun una:
"Ce ar face Dragostea in acest caz?"
Si raspunsul la aceasta a doua intrebare este raspunsul binecuvantat.
Daca voi face ceea ce imi indica raspunsul sau nu, asta e alegerea mea.
Aleg insa constient, creez constient. Constienta este savuroasa. E ca siropul din savarina. Si ce ar fi savarina fara sirop?

Recital cameral Brahms

http://fge.org.ro/ro/component/jevents/icalrepeat.detail/2012/05/26/558/-/YWMyNDVkMThkMWIwYjk2NTcxMDdhMjJjODU2NmJjNmQ=/recital-cameral.html
Recital cameral

Sambata, 26 Mai 2012, 19:00 - 21:00

Sala mica
VALENTIN ŞERBAN - vioară
LILIANA IACOBESCU - pian
Program
Johannes Brahms
Integrala sonatelor pentru pian şi vioară:
Sonata nr. 1, în sol major, op. 78
Sonata nr. 2, în la major, op. 100
Sonata nr. 3, în re minor, op. 104

Am avut bafta sa fiu sambata aici, parte din intamplarea asta. Am cautat informatii despre cei doi interpreti minunati si am gasit aici:
http://www.mytex.ro/femina/pianista-liliana-iacobescu-incearca-prin-sunete-si-carti-sa-lupte-pentru-bine-si-frumos_100703.php
http://www.gazetanord-vest.ro/2011/10/09/brasoveanul-valentin-serban-a-castigat-concursul-de-vioara-%E2%80%9Cstefan-ruha%E2%80%9D/

Coacere

La geam se coace o cireasa.
In inima mea se coace o viata de iubire,
Ca o paine rotunda.
In Univers se coace o vara apropiata.
In inima mea miroase a paine calda.
In stele se coace Lumina
In inima mea e rumen Cuvantul
Adanc se coace Pamantul
In inima mea se coace trupul Tau
"Care se frange pentru voi".

Tehnologia iubirii

Motto:
"Vino tu cu tine toata sa intruchipam o roata
Vino tu fara de tine ca sa fi cu mine-n mine"
Fragment din De dragoste de Nichita Stanescu

Intr-o iubire e vremea rotii. Si venim cu toate ale noastre ca sa intregim perfectiunea cercului. Si sa-i dam dinamica rostogolirii spre stele. Rotile acestea poarta lumea in spate si nici nu simt. Rotile acestea antreneaza Universul si nici ca fac vreun efort pentru asta. Totul se invarteste si radiaza energie ca un dinam perfect. In vremea rotii....Venim noi cu totul ca sa intruchipam miscarea, evolutia, inaltarea, mersul inainte. Vremuri bune - vremea rotii.
Vine vremea chemarii la renuntare. Sa venim "fara de noi" ca sa devenim, in compatibilitate perfecta, o singura fiinta. Asta nu se poate decat fara de noi. Numai acolo unde suntem fara de noi suntem din aceeasi substanta. Si numai astfel se incastreaza perfect fiinta mea in fiinta ta. Si numai astfel poti fi deplin cu mine. Numai astfel poti fi complet in mine. Si intruchipam pe "impreuna". Vremuri bune - vremea renuntarii.

S-a intamplat la Peris - a treia oara

Stiti proiectul "Aripi pentru viitor"?
Daca inca nu v-am entuziasmat cu el, pana la obsesie, cititi aici:
http://humanitysteam.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=329&Itemid=457

Astazi am avut o noua intalnire a Clubului cititorilor de la Peris. Multumesc Mircea, Oana si Maria. Sunteti minunati. :)
La cei mici am avut surpriza ca un copil sa-mi ceara cartea de tot si l-am lasat rasfoind-o cu o atentie pe care o mai poti vedea numai la un impatimit de fashion cand pipaie o rochie Dior.
Iar a doua surpriza a fost cand, afara pe banca, la relaxare, un alt copil mi-a luat din mana cartea lui JKJ - Trei pe doua biciclete si a inceput sa citeasca. Greu, fara cursivitate, dar cu curiozitatea de a vedea ce se intampla. Pur si simplu dupa doua pagini se cufundase in poveste. Nu a vrut sa pastreze cartea ca sa citeasca pana data viitoare cand ne intalnim, dar m-a atentionat sa o aduc cu mine si sa nu cumva sa uit ca a ramas la pagina zece.
Dragii mei cititi si cititi copiilor. Le place. Iar daca nu aveti copii care sa va asculte avem noi, la Peris.

Azi ma simt vindecatoare

Asa ca iti spun ferm: Esti sanatos tun!
Degeaba imi arati analizele cu colesterolul de un milion. Ok, ai colesterolul atat de mare. Dar esti sanatos tun!
Degeaba imi arati diagnostice puse de insusi Dr. House. Ok, ai o problema la sterno-cleido-mastoidian (nu stiu denumire mai complicata). Dar esti sanatos tun!
Degeaba imi dai dovezi ca te doare. Ok, simti durere care e o manifestare absolut normala a unui corp sanatos tun!
Indiferent ce ai hotarat ca ai, nu mi-e mila de tine. E alegerea ta. In rest esti sanatos tun!
Vrei viata? Alege viata! Esti sanatos tun!
Din Biblie, Deuteronomul 30-19
"Ca martori inaintea voastra iau astazi cerul si pamantul: viata si moarte ti-am pus eu astazi inainte, si binecuvantare si blestem. Alege viata, ca sa traiesti tu si urmasii tai."
Cine crezi ca a spus asta? Chiar Dumnezeu!
Fiti binecuvantati!

Despre relatii de lunga durata si legaturile lor energetice

Nu stim multe despre Univers. Unele lucruri pe care le stim sunt numai intuite. Foarte, extrem de putine sunt pe pipaite. Insa stim cu certitudine o informatie care este valabila la scara universala: ACEST UNIVERS ESTE IN CONTINUA SCHIMBARE!
Deci daca e sa cautam o caracteristica universala a lucrurilor, fiintelor, a stelelor, a orice este schimbarea. In aceasta situatie cum este posibila o proiectie pe termen lung a unei legaturi cu o alta fiinta umana? Cum sa speram si sa visam la "intotdeauna" si "etern" daca suntem intr-o continua si foarte vizibila, demonstrabila, schimbare?
Eu cred din experienta propie - discutata indelung cu prietenii carora le multumesc - ca este vorba de o legatura energetica pe care o stabilim intre noi atunci cand ne apropiem si ne atingem sufletele. Si aceasta legatura este alimentata cu mai multa sau mai putina energie, in functie de modul in care ne focalizam atentia (prin ganduri) catre ea.
Cateodata esti in toate gandurile mele si atunci clar ca legatura este alimentata mai puternic. Altadata ma preocupa un examen, o treaba la job sau altele si atunci legatura este alimentata mai putin. La fel devenim mai inflacarati intr-o perioada sau alta a vietii noastre. Sau devenim stelute indepartate si mute pe alta perioada a vietii. Noi hotaram cand alimentam sau nu aceasta legatura. Ea insa exista tot timpul. La nivelul mintii putem hotara ca s-a terminat pentru totdeauna dar in realitate ramane aceasta legatura energetica.
Nu stiu daca ea se poate rupe dar stiu ca se poate gestiona rezonabil pe termene foarte lungi si sper ca si pe timpul unei eternitati (mai ales ca acolo unde vad eu gestiunea eternitatii timpul nu mai are nicio semnificatie). 

Gestiunea rezonabila are nevoie de doua ingrediente: constienta si incredere. Constienta ne este necesara ca sa nu ne simtim bantuiti de un strigoi atunci cand legatura aceasta incepe sa se manifeste (mai ales ca ne ia prin surprindere) ci sa o acceptam ca pe ceva firesc, care ne intregeste si ne imbogateste, ne face si ea sa fim ceea ce suntem. Iar increderea ne este necesara ca sa acceptam ca, daca simtim legatura, tot noi doi suntem chiar daca ne-am schimbat mult intre timp.
Gestiunea acestor legaturi pe termen lung mai are nevoie, ca sa functioneze si sa nu ne strice linistea sufleteasca (ca tare te mai poate tulbura un calup de energie venit pe o astfel de legatura peste timp), de un fir rosu: "Ca ceva sa poate reincepe, altceva trebuie sa se termine". Asa ca nu va fie teama de sfarsituri. Sunt numai sanse pentru noi inceputuri intre aceleasi suflete. Inceputuri frumoase, misterioase, aventuroase, minuni in viata noastra. As good as new :)

De la Oana

http://artjoyhypnosis.blogspot.com/2012/05/ce-si-cum-si-cat-iti-permiti.html

Ma intreaba si: "Cum ar suna muzica vieţii pe care vrei să o trăieşti dacă ar trebui să o compui tu?"
Cam asa ar suna si s-ar auzi peste niste dealuri, impreuna cu miros de iarba proaspat cosita, intr-o zi de vara, in august. Si ar avea gust de oua prajite in tigaie de tuci neagra si mancate cu mamaliga rece, direct cu mana. Si ar fi racoritoare ca apa din put, scoasa cu greutate (era grea galeata pentru copilul care eram) si imprastiata jumatate pe picioarele desculte.



La tine cum ar suna?

Ce mai vreau ?

Pe langa faptul ca de la acest blog vreau sa fie urechea mea interna - responsabila cu echilibrul mai vreau astazi inca ceva.
Si pentru ca Minulescu a spus-o mai bine zic si eu ca el:

"Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă
Din şirul clipelor la fel,
Să-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel"

Si chiar asa se intampla atunci cand scriu aici. Vreau si ... se poate.
Asa ca ii dedic asta muzei mele:

Cele doua cuvinte - atentie articol socant!!!

Da, despre "te iubesc" este vorba. Aceste doua cuvintele pot soca. Pot aduce bucurie. Pot aduce fericire. Poti sa izbucnesti in plans. Te pot omora si te pot invia.
Au putere! Si au putere pentru ca le-am dat-o noi. Si sunt mai mult decat niste cuvinte cu care incerci sa descrii o stare sufleteasca pe care o constientizezi la un moment dat.
Si asta pentru ca ele au ajuns sa contina si pe: "gata de acum o sa am in permanenta grija de tine"; si pe "din acest moment am incetat sa mai iubesc pe altcineva sau altceva. nimic nu ma mai preocupa inafara de tine."; si pe "nu pot trai fara tine. am nevoie de tine. am nevoie sa ma iubesti si tu". Si as putea continua asa pana maine. Pentru ca daca as scrie un roman si as incepe cu aceste doua cuvinte ar trebui sa editez inca 365 de pagini de note de subsol.
Cum de am ajuns sa spun toate cuvintele dintr-un roman numai prin doua cuvinte? Cum au ajuns ele sa contina atatea semnificatii - dupa parerea mea complet inselatoare? Habar n-am cum s-a intamplat dar nu pot sa nu constat ca asa este.
Din aceasta cauza ne ferim sa spunem "te iubesc" desi aceasta stare sufleteasca pe care o descriu ele - iubirea - e cea mai fireasca si cea mai intalnita stare a sufletului. Cum te duci in suflet cum esti in iubire. Cum vezi ceva frumos, cum te duci in suflet si esti in iubire. Si frumos e pe toate drumuri, gardurile, autobuzele, supermarketurile, in toti ochii care te inspira. E peste tot. Si iti vine sa zici: "te iubesc" dar te abtii. Te abtii atat de mult incat atunci cand le spui sau le auzi iti pare chiar nefiresc....Complet aiurea....
Cred ca fara "te iubesc" limba romana este mai saraca asa ca va invit sa deblocam aceste doua cuvinte. Sa le scuturam de angajamente, sa le aerisim de promisiuni, sa le periem de asteptari.
Doar sa le spunem atunci cand simtim asta: IUBESC si e din cauza ta draga prietena, dragul meu coleg, scumpul meu copil, draga mama, draga necunoscut de pe mess, draga om iubit, minunat copac cu flori, superba floare inmiresmata, etc, etc, etc.
Te iubesc draga cititorule! :)

Actionati butonul balance

Pe vremea cand televiziunea exista numai pentru doua ore pe zi (pentru cei mai tineri - aveti incredere. chiar asa a fost) ascultam radio. Din cand in cand, mai ales seara, se difuzau emisiuni stereo. Inainte de a incepe se auzea o voce superba care te sfatuia cum sa reglezi aparatul de radio ca sa nu ratezi auditia stereo. Si auzeai alternativ in difuzoare cate un sunet iar tu erai indemnat ca daca nu auzi cum trebuie sa actionezi butonul balance. Pana cand? Pana cand te decideai, cu acuitatea auditiva de la purtator, ca se aude la fel in cele doua difuzoare.
Ei bine, te sfatuiesc sa faci acelasi lucru cand vrei sa auzi "te iubesc".
Te auzi numai pe tine spunand "te iubesc"? Pe celalalt nu il auzi de fel? Pai actioneaza butonul balance pentru ca el iti spune prin fiecare por al lui ca te iubeste. Doar tu ai reglajul prost.
Actioneaza butonul balance pana cand auzi stereo: si pe tine si pe el. Si vei auzi "te iubesc" in fiecare gest al lui, in fiecare km facut spre tine, in fiecare raspuns la telefon, in fiecare reply pe mess, in fiecare bucurie a lui, in fiecare "ai grija de tine", in fiecare minut petrecut cu, spre, despre tine. Daca tot e o emisiune stereo te rog din suflet - nu o rata!
Cand nu vor mai exista toate astea, cand se va emite numai mono, vei auzi "te iubesc" in fiecare amintire.

"Tu pleci prima!"

poza copiata - multumesc!

Da, dar nu ma grabesc :)

Iti multumesc Doamne pentru lumina acestei dimineti in care inima mea inca mai bate, in care respiratia mea inca se adauga. :)

Abandonati-va

"Asta, deoarece demult - înainte ca ego-ul vostru să încerce să ia comanda călătoriei - tu erai căpitanul răbdător al propriei tale corăbii, care se îndrepta fără vâsle şi fără pânze către o destinaţie intuită, dar necunoscută." Paul Ferrini - Linistea inimii

De ce simt nevoia sa va indemn la asta? Poate din acelasi motiv care l-a facut pe altul sa strige: "Iubita mea, sa ne-aruncam in mare!". Si nu e din cauza panicii si nici din cauza dependentei mele de absurd. Ei hai, ca nu va mai fierb... E din cauza placerii.

Da, fratele meu de suflet. E extrem de placut abandonul. E ca un fel de concediu perpetuu, e ca un foc de semineu intr-o camera intunecata si linistita, e ca un fel de somn de dupa, e ca usurarea regasirii cardul cand esti la casa de marcat, avand in spate o coada de 300 de milioane de oameni, e ca in bratele omului care te iubeste si nu ti-ar face rau nici sa-l pici cu ceara, e ca atunci cand te-ai vazut pe lista de admisi la facultate, dupa ce ai cazut de doua ori.

Odata, parca in alta viata, mi-am permis "a day off". Si s-a declansat totul...... Acum stiu ca e posibil si ca mod de viata. Si ...e bine.

E incredere. E placere. E zbor. Zvaaaarrrrrrr.......in ploaie..........

Post vacant de controlor de trafic

A fost o vreme cand am vrut sa controlez totul. Apoi numai o parte din tot. Apoi numai pe mine. Apoi m-am lasat si pe mine in plata Domnului. Si am inlocuit controlul cu constienta si responsabilitatea.
Ce m-a facut sa renunt rand pe rand la astea? La primul mod de control am renuntat atunci cand am vazut ca nu se poate. Nu poti sa controlezi totul. Chiar daca te duci la mare in perioada cu cele mai putine precipitatii, in zona cu cele mai putine precipitatii, la hotelul "vorbit numai de bine" tot se intampla ceva care sa-ti strice concediul. Garantat!
La al doilea mod de control am renuntat cand am vazut ca nu-i pot controla pe altii. Chiar daca ii iubesti pana la sacrificiu, te dedici binelui lor suprem, ii faci sa depinda complet de tine, tot se incapataneaza sa faca ce vor ei. Iar daca totusi gasesti unul care sa se complaca in a fi marioneta, instantaneu nu-ti mai place.
Cand am vrut sa ma controlez pe mine am constatat surpinsa ca sunt de o spontaneitate de belea....Si mai mult decat atat, sa innot impotriva curentului ma face sa sufar (poate pentru ca nu stiu de innot?). Iar fericita am fost numai cand mi-am permis sa fiu un insumi.
Asa ca am decis sa fiu eu insumi, constienta si responsabila. Nu (ma) mai controlez. Si sunt libera.

"Si astazi inca ma misc"

"Asadar aceste trei lucruri raman..."

Religia = cultul mortilor?

Se pare ca suntem de acord ca avem un suflet dar numai dupa ce murim. Parca il pastram ca pe o optiune de "dupa". Dar daca am constientiza ca acest suflet e chiar aici, acum, in fiecare?
De ce numai mancarea de pomana trebuie sa fie curata? Sufletele din trupuri nu pot beneficia tot de o mancare curata?
De ce numai de morti trebuie vorbit de bine? Sufletele care inca respira nu merita viziunea binelui?
De ce sa aratam respect numai intr-o camera mortuara sau numai in cimitire? Sufletele care inca fac inimile sa bata nu merita acest respect?
De ce numai dupa moarte oamenii trebuie vegheati si alintati cu atentie? Cat inca au un corp insufletit nu au nevoie de compasiune?
Sa constientizam ca suntem "cu suflet", noi toti, chiar aici in acest cor de respiratii.

Comunicarea [altfel]

De obicei cuvinte. Si limbajul corpului. Si cateodata (rar) si ascultare.
Dar se poate si altfel. Se poate cand devenim transparenti. Si doar tacem. Sau cuvintele sunt spuse dar sunt putine, rare, grele de semnificatii. Devenim atat de transparenti incat lumina trece prin unul si ajunge in celalalt plina de informatia primului. Se incarca si cu asta si cu altele din jur si se modeleaza intr-un glob energetic informational, in noi si in tot spatiul dintre noi.
Si in comunicarea altfel venim din iubire dar mai ales venim noi cei adevarati. Avem astfel cele doua mijloace de transfer si decodificare - iubirea si adevarul, formand un translator universal. Si atunci chiar stiu ce esti, chiar stiu ce vrei, chiar stiu ce cauti, chiar stiu ce simti. Si tu la fel. Neintelegerile sunt excluse, iluziile nu au loc sa se desfasoare, asteptarile nu se formeaza, dezamagirile n-au motiv iar suferinta nu are oxigen pentru ardere.
Spun ce gandesc, indiferent cum crezi/cred ca ma face asta sa par. Asa sunt frumoasa ca.......Adevarul.

de ce?

De ce nu m-ai facut Doamne o floare mica,
Cu o tulpina scurta si lata
Cat sa incapa trei furnici aliniate.
Cu o corola albastra din cinci petale,
Stravezii spre codita si albastru intens pe margini.
Cu pistil portocaliu lipicios.
Cu cinci stamine minuscule,
Grele de polen galben.

Sa ma hranesc Doamne cu lumina
Sa stiu din nastere cum sa aduc lumina in venele mele verzi.
Sa am cunoasterea fotosintezei.
Sa stiu Doamne cum sa expir oxigen ca sa-l respire altii
Care au mai multa nevoie.

Sa-mi simt pamantul cu radacinile
Si sa stiu ca sunt una cu el, din el.
Sa stiu Doamne cand e zi si cand e noapte
Cand e timp de inflorit si cand de rodit.
Si sa nu-mi fie Doamne frica de moarte si in general de nimic.....

Cresterea

Mi-am adus aminte dintr-un interviu al lui Bruce Lipton de una dintre explicatiile lui care m-a impresionat. Era despre legatura dintre celule si mediul inconjurator. Si spunea ca a observat in activitatea lui de cercetare in biologia celulara ca exista o perioada de crestere armonioasa a noastra din toate punctele de vedere si una de stagnare. Iar cresterea armonioasa era strans legata de mediul inconjurator. Se manifesta atunci cand acest mediu era linistit, destul de iubitor, destul de sigur.
Atunci cand ne simtim iubiti, cand suntem linistiti si in siguranta, cand ne simtim impliniti si "in regula" am creeat acest mediu de crestere armonioasa. Altfel nu crestem ci stagnam. Iar stagnarea este ca o apa clocita, lasata prea mult intr-un recipient. Incepem sa ne stricam.
Eu imi doresc cresterea pentru ca asa e natural si firesc. Ceva foarte coerent ma indeamna spre acest lucru. Ceva tot atat de natural ca natura. Si atunci e firesc sa caut aceasta frecventa a vietii in care sa ma simt bine ca sa pot creste. Iar cand nu mai evoluez, cand nu mai cresc e firesc sa schimb frecventa. Sa o caut pe aceea care imi permite sa cresc. Acum frecventa potrivita pentru mine este creata de asta: "Stiu ce vreau de la viata. Gandesc in armonie cu asta. Spun ce gandesc. Si fac ce spun."

Pacea ca atitudine

Fiti Pacea!

Piramida nevoilor sau de ce scuipa unii pe jos

Am studiat destul despre nevoi. De ce m-a interesat asta intr-o perioada a vietii mele? Pentru ca imi puneam intrebarea: "Ce imi lipseste frate de nu crap de fericire?"

Si am tot citit despre faptul ca in aceasta viata traim ca sa ne satisfacem niste nevoi. Si evident ca s-au gasit destui care, avand la baza acest postulat, sa tricoteze tot felul de ierarhizari, care de care mai piramidale, ale acestor nevoi. Unul foarte cunoscut: Maslow.
Ei, se pare ca nu te poti bucura de dragoste daca nu ai ce manca. Si ca nu te poti respecta daca nu ai mai intai o casa, o masina, etc. Recunosc ca mi-am pierdut ceva timp din viata traind dupa teoria asta. Ba am pierdut chiar mai mult, mult mai mult. Dar macar nu am pierdut si lectia.
Pentru ca da, am invatat ca nu traim ca sa ne satisfacem niste nevoi. Viata ne indestuleaza ea insasi cu tot ce hotaram ca ne trebuie.

Si am mai invatat si ca nu suntem impreuna cu ceilalti ca sa ne satisfaca niste nevoi. Daca avem asteptarea asta de la ei am pus-o.... Atasamente din alea lipite cu super glue ne asortam cu gandurile astea....
Si lectia mea mai spune ca daca te incapatanezi sa urci pe piramida asta, te incrancenezi sa treci de toate nivelurile si ajungi in varf nu gasesti nimic mai mult decat ....inca o nevoie.
Eu, atata timp cat hotaraste Dumnezeu sa-mi bata inima, imi iau cu deplina satisfactie, libertatea de a nu avea nevoi nesatisfacute.

Sunt resposabila chiar pentru tot?

Da si asta nu e un lucru rau. Ci este o dovada de maturitate.
Atunci de ce se transforma toti in niste arici cand le vorbesti despre asta? Pentru ca au tendinta sa confunde vina cu responsabilitatea. Si de fapt sunt doua lucru foarte diferite.
Vina este atunci cand, in inconstienta unei vieti in care ai ales sa dormi si sa lasi sistemul de credinte al societatii sa te conduca, faci tot felul de lucruri care:
1. nu sunt validate de Eu tau interior ca fiind in concordanta cu tine insuti si iti dau impresia ca gresesti.
2. sunt spontane, adevarate si autentice dar nu sunt validate de sistemul de credinte imprumutat si iar iti dau impresia ca gresesti.
Si te baga prin ceva mocirle din care e din ce in ce mai greu sa iesi. Daca mai incepi si sa minti ca sa scapi de eventualele consecinte te afunzi si mai tare. Iar daca te minti si pe tine insuti.....nu te simti bine deloc.
Responsabilitatea insa este o vina asumata. Este atunci cand spui: "ok am gresit. uite ce consecinte a avut asta. uite cum voi face ca sa le indrept. si decid ca nu mai fac niciodata greseala asta."
Deci daca vrei sa scapi de o vina mocirloasa transform-o in responsabilitate. Dupa algoritmul de mai sus.
Deci ai gresit. Si ce daca? Vezi cum lucrezi cu tine insuti ca sa nu mai faci actiunea asta niciodata. Si odata cu tine totul se va schimba....

Vei culege ce semeni

Foarte logica aceasta fraza. Dar doar daca ne limitam la agricultura. In rest e numai o limba de lemn ca multe altele pe care le-am purtat cu mine ca fiind tacamuri de argint.
Adevarul e ca daca esti prins in capcana acestei idei de "actiune - reactiune" nu vei face decat sa astepti ca ceilalti sa reactioneze la ceea ce faci asa cum reactionezi tu la ceea ce fac ei.
Uitati-va in urma. De cate ori s-a intamplat cu adevarat asa?
De fapt fiecare reactioneaza in functie de niste sisteme de credinte dupa care isi duce viata. Si nimic din ceea ce simt ceilalti nu ni se datoreaza.
Cum sa scapam din capcana aceasta a "agricultorului"? Foarte simplu. Renuntam la a reactiona si trecem la a creea. Viata mea nu va mai fi un sir de reactii la ceea ce fac altii sau la ceea ce mi se intampla ci va fi o creatie a mea, unica. Eu aleg cum sa ma port si poate ca altora le va parea ilogic dar pentru mine are logica miscarii de penel care intregeste tablou, logica loviturii de dalta care elibereaza ingerul din blocul de piatra, logica cuvantului care termina fraza din ultimul capitol.
In cazul asta semanaturile mele vor fi numai pe acest ogor al omului care sunt. Si aici, fiind eu cel care creez, eu aleg cand sa le dau ploaie, cand sa le dau soare, cand sa le culeg si cand sa intorc brazda si sa cultiv altceva.

Placinta cu spanac

Pentru tava mare de aragaz
Ingrediente
4 foi de placinta
1/2 kg de spanac
100 g cascaval
100 g cascaval afumat
4 oua
Mod de preparare
Se fierbe spanacul si se scurge. Se paseaza cu o furculita. Nu trebuie sa fie piure.
Se bat oualele intregi cu un praf de sare. Se amesteca cu cascavalul ras pe razatoarea mare. Se adauga spanacul si se amesteca bine.
Se unge tava cu ulei. Se aseaza prima foaie in tava. Se pune pe ea  un sfert din compozitie. Se pune a doua foaie. Se comtimua tot asa pana la ultima foaie. Deasupra se pune ultimul sfert din compozitie. Se coace in cuptorul incins dar lafoc mediu, pana se rumeneste frumos - cam 20-30 de minute.
Se mananca calda.
E fantastic de gustoasa. De cate ori folosesc cascaval din destul simt ca trisez pentru ca imi aduc aminte de vremurile cand nu vedeam cascaval decat la Telejurnal si spanacul tot era bun......

Oameni frumosi

In prima zi imi trimite un email, in a doua zi imi da o carte, in a treia zi conversam in acel fel in care simti ca ai mai invatat ceva si ca n-ai trait ziua aia degeaba, a patra zi visam impreuna, a cincea zi ne atingem sufletele si urmatoarea vesnicie suntem prieteni.
Oamenilor frumosi din viata mea va multumesc ca existati. Si va invit la vals :)

Aseara am fost pana in Cuba

Si a fost minunat. Inapoi a fost greu sa ma intorc. Prea era frumos acolo.... Chiar si fara rom.
Le multumesc tuturor celor care au facut posibila intamplarea asta. :)
http://www.teatrulact.ro/index.php?pag=program&ziua=9&luna=5&anul=2012

ART OF QUARTET - CUBA CONNECTION


Invitati:
Cristian Soleanu (saxofon)
George Natsis (pian)
Adrian Flautistu (contrabas)
Vlad Popescu (baterie)
Prezinta Cristi Marica


Se pledează din nou pentru o alternativă jazzy la tumultul și zgomotosul cotidian urban! Totul se va întâmpla sonor-artistic la aceeași adresă a Stagiunii de Jazz organizate de Radio România Cultural și Formațiile Muzicale Radio: Calea Victoriei nr. 126, Teatrul ACT.


Miercuri, 9 mai 2012, de la aceeași ora 19,00, formația permanentă a stagiunii (George Natsis – pian, Adrian Mircea Flautistu – contrabas, Vlad Popescu – baterie și Cristian Soleanu – saxofoane) își confirmă valoarea într-o expunere artistică bitematică, „Art of Quartet – Cuba Connection”.

De fapt, este vorba despre o dublă pledoarie. Pe de-o parte, exemplificările sonore promit să contureze notorietatea formulei de quartet în jazz (mai cu seama în cel latino-central), pe de alta, incursiunea stilistică trans-atlantică va panorama obiectiv cultura muzicală citadină a spațiului cubanez. În definitiv, se poate vorbi despre un melanj de ritm și sunet potrivit semanticii geografice, cu simbolistici clare, fie ele și de ordin afectiv. Și pentru a înțelege mai bine rostul acestei seri „scotociți” puțin în memoria unui timp trecut, atunci când Europa își scandaliza proprii melomani cu noile orientări sonore a la Stravinski, iar America era în căutarea drumului cel mai scurt de la ragtime spre jazz (via swing). Ei bine, tocmai atunci, Cuba și insulele adiacete ei propuneau un azimut stilistic inedit scenei muzicale. Stilizate și parfumate, habanerele, havanerele sau traditionalele guaracha s-au lăsat filtrate în timp de generații în densul fum al celebrelor trabucuri cubaneze așezate lângă paharul unui cocktail „Cuba libre”. Nici măcar strigătul de bucurie al libertății (venite în 1898) contrabalansate, mult mai târziu, în polemica socială a lui El Che urmat de Castro nu au deviat deloc natura muzicii cubaneze originale. Poate că de aceea, ritmul și melodia din insulă, mai mult sau mai putin jazzy au impact, sunt la modă și sunt căutate și astăzi. Emulația artistică zonei, foarte densă și intensă, cu o dinamică originală și lipsită de prejudecățile celor ce au inițiat-o și o întrețin, a pigmentat splendid căile sonore ale jazzului clasic european și, mai cu seamă, ale celui american.

Serenitatea muzicii jazzy latino-centrale cubaneze are să-și verifice propriul impact și în fața publicului autohton, amator de jazz latino. Așadar, miercuri, 9 mai 2012, ora 19,00, Teatrul ACT sunt reperele de tip promo ce stau scrise virtual pe o sticlă Rom de Santiago plină de jazz cubano…vă așteptăm…

Din ciclul "Ma trag de par ca sa ies din mlastina"

Credinte mortale

Sa zicem ca iti doresti ceva.
Daca ai spus "nu pot", "nu merit", "nu are rost", "nu am dreptul" (desi uita-te si tu ca iti vine la pachetul cu stangul) si alte variatiuni pe tema asta, ai murit pentru dorinta aia. E o zona in care esti mort.
Folosesc aici mortea in acceptiunea ei cea mai comuna: ca fiind singura care face lucrurile imposibile pentru aceasta lume.
Eu te asigur ca daca iti doresti ceva pentru viata ta POTI, MERITI, ARE ROST, AI DREPTUL (langa stangul. poti sa verifici daca nu ma crezi).
Asa ca incepi si cauta "cum". Asta e ce ai de facut de fapt cand iti doresti ceva pentru viata ta. Sa afli cum sa faci sa se implineasca lucrul ala, in acord cu valorile pe care ti le-ai ales pentru a trai aceasta viata. 
Fa deci pasul de la "nu pot" la "pot" si "cum".
Suntem intr-o epoca superba a omenirii in care informatia e la un clik distanta, telefonul e in buzunar si porumbeii calatori ajung instantaneu cu mesajele pe email la destinatar. Deci ai tot ce iti trebuie ca sa afli mai multe raspunsuri la "cum". Alege-l pe cel care ti se potriveste si experimenteaza.  
Bafta, Monica!

PS "As putea, dar" nu merge..... Nu ma duci cu asta....

Sursa din interior

"Decizia de a veni din pace si iubire, in loc de a incerca sa ajungi la ele, rastoarna totul. Schimba complet axa experientei voastre. Plaseaza sursa a ceea ce va doriti in interiorul vostru si nu in afara voastra. Aceasta o face accesibila pentru voi in orice moment si in orice loc. Aceasta e puterea autentica. Genul de putere care schimba vietile si schimba lumea. Acest nivel de pace interioara completa si iubire totala pentru intreaga omenire poate fi atins intr-o clipa – sau poate sa va ia o viata intreaga. Totul depinde de voi. Totul depinde de cat de profund il doriti.


Puteti accesa orice stare interioara de A Fi pe care o doriti, pur si simplu alegand-o si chemand-o. In prezent, majoritatea starilor voastre de a fi sunt “reactii” . Ele nu trebuie sa fie astfel. Le puteti face sa fie creatii.

Insistand Sa Fii cine esti, indiferent de ceea ce e restul lumii, incet lumea pe care o atingi se va schimba.“

fragment din cartea “O conversatie cu Dumnezeu NOILE REVELATII” de Neale Donald Walsch

Vremuri de aur pentru acest blog

Am avut surpriza sa vad in statistici ca ieri au fost peste 100 de vizitatori (mai exact 101) in acest spatiu.
Va multumesc tuturor, dragii mei cititori.
Va iubesc. Multumesc.

Mantra

Am aflat de ea vineri dar am zis sa nu o "vand" inainte sa o incerc. Si da, da seninatate. Mai ales daca e impartasita cu ceilalti. Nu am instructiuni de folosinta dar nu cred sa fiu in pericol de vreo supra-doza. :)
E asa:
IARTA-MA. MULTUMESC. TE IUBESC.

Ingerului meu pazitor

Motto: Dumnezeu lucreaza prin oameni

Unsprezece egal unul langa unul langa


Tu vii in viata mea
Atunci cand am nevoie mai mare de mine.
Planezi in creierii mei, cobori in picaj pe o sarma tare subtire,
Zbori la trapez
Si aterizezi in amintiri pufoase.
Intotdeauna in picioare aterizezi.

Ma iei de mana si ma treci strada,
Imi dai tot ce am nevoie ca sa merg mai departe
Si ma saluti cu o fluturare de aripa.
Imi strigi: Poti!
Si ma lasi
Sa tricotez povesti despre ce ar fi putut sa fie, dar nu a fost.

In tot restul timpului esti steaua de pe cerul meu,
Esti curcubeul de pe orizontul meu de speranta,
Esti Universul meu de lucruri bune,
Esti minunea vietii mele.

Dupa realitatea ta de inger mai este doar realitatea ultima: Iisus.

Bucuresti, 09 mai 2012

De facut

http://www.facebook.com/catalog.de.cursuri

Acum vreo doi ani un prieten m-a intrebat ce e de facut - ca nu se simtea deloc bine. Si am raspuns fara sa ezit: sport, nutritie si sex - astea sigur vor face diferenta.
Astazi insa cand mi se cere ajutorul raspund: adevar, iubire si libertate si desigur sport, nutritie si sex.
Numai ca inteleg cu totul altceva prin sport (nu alergat pe banda ci urcat pe munte), prin nutritie (nu numai cu paine traieste omul ci si cu tot cuvantul lui Dumnezeu si daca mananci mult adaugi inevitabil si multe toxine), prin sex (nu cautarea placerii fizice care te duce in cel mai puternic atasament, ci eliberarea energiei spirituale).
Ai ajuns la o anumita varsta si incepi sa simti o oarecare responsabilitate pentru aceasta experienta pe care o numim in general viata? Pai bine ca te-ai trezit! Vino sa traim in adevar, iubire si libertate (si desigur sport, nutritie si sex).

Efectul de acvariu

Am observat ca daca contempli ceva atat de firesc incat sa uiti cateva momente de tine insuti, de ceea ce iti este, de ceea ce ti-a facut unul sau altul, de orice inchipuita problema mai mica sau mai mare, iti vine cate o intelegere. Si intelegerea e buna.....
De data asta mi s-a intamplat cu acvariul. Sunt incepatoare in acvaristica dar perseverez pentru ca, probabil, imi place sentimentul demiurgic al creatiei de lumi. De data asta am creat o lume mai mica. Adica am schimbat vasul cu unul mai mic. Si imi place mai mult. Cu ocazia asta am vazut ca vasele de acvariu sunt de.....sticla. Pai stai nu te apuca sa razi cu lacrimi ca nu poti sa citesti mai departe... Deci sunt de sticla ordinara. Dar toti care v-ati uitat intr-un acvariu ati vazut ca peretii vasului reflecta totul perfect, ca o oglinda. Habar n-am avut ca asta se intampla pentru ca vasul e plin cu apa. Cum scoti apa cum nu mai reflecta nimic. Daca va uitati si mai mult vedeti ca din diferite unghiuri "realitatea" din mica lume lichida e cu totul alta. Mai ales pozitia, dimensiunile si distantele dintre obiecte.
Am privit eu ceva timp la toate astea si m-am gandit ca e foarte dificil sa stii cum sa apuci ceva din acvariu daca habar n-ai unde e si cat e de mare.
Asa cred ca se intampla cand privim in interiorul unui om de langa noi. Vedem universului lui dar...din afara. Si nu numai ca e tare posibil sa ne inselam dar e chiar probabil. Oamenii de langa noi sunt misteriosi si e frumos sa-i acceptam astfel. Pot deveni transparenti dar atunci deja i-am "golit" de continut. Si unde mai este frumusetea? Mai bine sa plonjam in oceanele vietii lor si sa innotam cu delfinii, fara sa incercam sa-i descifram, ci doar acceptandu-i asa minunati cum sunt.

Salata de somon afumat

Ingrediente
Pentru salata
1 salata iceberg
2 andive mici
200 g somon afumat
100 g parmezan
1 cutie de ciuperci taiate
zeama de la o lamaie
sare, piper, ulei
Pentru lipie
500 g faina
1 cub drojdie proaspata
1 ceasca de ulei
1 ceasca de apa
cimbru uscat sau verde
sare
Mod de preparare
Se incinge cuptorul (cam naspa pe vremea asta, dar asta e). Se cerne faina intr-un vas mai mare. Se face un loc la mijloc si se pune drojdia frecata cu o lingurita de zahar. Se pune uleiul, sarea si apa si se face o coca groasa, buna de intins. Se intind trei foi cat mai subtiri posibil si se coc pe rand in cuptorul incins, la foc mare. Eu le-am pus pe o foaie de copt si apoi direct pe gratar. Sunt gata cand se rumenesc frumos.
Se taie salata si andivele. Se taie somonul afumat cubulete. Se da parmezanul pe razatoare pe partea pe care ies felii subtiri. Se amesteca toate si se pune ulei dupa gist (eu nu pun mai mult de 4 linguri). Se pune zeama de la o lamaie, sare si piper.

Fanii mei mi-au declarat ca m-am descurcat si de data asta cu cina. :) Dupa care au ciugulit tot.....
Promit si pozele....cand le descarc.....

Timpul nostru

Pe malul altui timp

Ce nu-i al meu,
O clipă m-am privit
Şi nu sînt eu...

În toată fiinţa mea
Te regăsesc
Oricât aş vrea să uit
Să mai iubesc

Atâta dor,
nu-ncape în lumina stelelor
Nu îl cuprinde toată apa mărilor
N-a fost şi nici nu va mai fi
Atâta dor, iubirea mea!

Atâta dor,
Va frânge alba nesfârşire'a clipelor
Si veşnicia timpului va aşeza
Senin pe fruntea ta,

Iubirea mea!


George Natzis-aranjament orchestral exceptional.

versuri :Dan V. Dumitriu
muzica: Aura Urziceanu

Nadajduiesc

Sufletul nu este pasiv, nu este departe, nu ne este exterior si este foarte puternic. De ce am ignora o astfel de putere? Una care este prezenta in noi. De ce ne-am vedea mici, slabi si singuri?

Suntem detinatorii puterii sufletesti. O avem la indemana, ne inunda fiecare celula, ne tine constientele celulare in comunitate, se manifesta ca "gravitatia" planetei noastre interioare.

Nadajduiesc in sufletul meu, traiesc in inima mea. Imi pun panglica albastra si imi culeg florile.

Noutati de la Peris - s-a intamplat

Cititorii si-au facut club si s-au apucat sa citeasca. Vrem sa facem asta cel putin odata pe saptamana. Copiii ne asteapta.

multumesc dorin si romeo

multumesc dorin si romeo

Dorin a facut si o inregistrare. Mi-am auzit prima data vocea, citind din JKJ - Trei intr-o barca. Si e aceeasi cu vocea mea interioara!!!!!!!

"Faca-se voia Ta"

M-am gandit ca daca nu exista un plan dat de Dumnezeu si de fapt noi, in virtutea legii liberului arbitru, suntem responsabili pentru tot ce alegem sa experimentam de ce zic: "Faca-se voia Ta"?
Si m-a traznit asa intelegerea ca spun asta si ca un exercitiu de smerenie si ca un exercitiu foarte util de capitulare.
Pentru ca ok, sunt o femeie puternica si razbesc frate prin hatisurile in care ma bag. Dar nu am fost fericita decat atunci cand am capitulat. Odata putin, alta data iar putin pana in ziua cand am pus steaguri albe cam peste tot. Stiu ca mai tin cu dintii de bucatele de palat si ca dau cateodata o lupta de gherila pe cate o strada dosnica, dar intentia e asta: de a capitula. "Faca-se voia Ta" si da-mi Doamne puterea sa o accept.

Conversatie cu Dumnezeu

Sunt visatoare Doamne...
Da, esti.... Te iubesc asa cum esti!

In carnavalul acestei lumi

Eu sunt Bibicu :) dar astazi sunt fiul ratacitor pentru ca "mort am fost si am inviat, pierdut am fost si m-am gasit".

Noutati de la Peris

Doua noi initiative care au nevoie de suportul nostru. Sa le punem in gandurile si in visele noastre.
Deja avem inscrieri de voluntari pentru clubul cititorilor. Imi cresc aripi :)
http://www.humanitysteam.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=435:initiativa-qclubul-cititorilorq-&catid=61:stiri&Itemid=579

Cristian Muresanu - Biotransformari sub influenta psihicului

Citesc cartea si imi deschide ochii. Imi aduce intelegerea si imi valideaza modul de viata pe care l-am ales.
Va recomand din suflet sa o cititi. Mai poate fi comandata la editura unde mai sunt disponibile 40 de exemplare.
Mai jos am copiat un pasaj cu o mare importanta pentru mine. Voi reveni si cu altele.

Cristian Muresanu
Editura Ecou Transilvan, Cluj Napoca
Pag 68
Universul holografic
Dr. Bruce Lipton
Iata care e ideea: toate celulele sunt asemanatoare din punct de vedere genetic. Cu toate acestea, in diferite parti ale corpului ele formeaza oase, altele formeaza muschi, nervi, ligamente etc., insa decizia asupra ce anume va urma sa formeze o anumita celula se bazeaza pe o matrice de informatie care face parte din campul morfic. Importanta acestui fapt este ca celulele extrag informatia din camp, care este foarte precis corelata cu pozitia in spatiu ocupata de un anumit tesut sau organ si astfel o anumita celula va prelua acea functie specifica unei anumite arii sau volum din spatiul respectiv.
.....
Ele au potentialul de a citi mediul unde se afla si astfel le controleaza evolutia. Am dovedit acestea prin experimente de laborator, cand am luat o anumita celula dintr-o anumita parte a unui embrion care, sa zicem, ar fi trebuit sa formeze vertebre si am mutat-o in alta parte, unde ea ar trebui sa contribuie la formarea unui intestin sau miocard.
Am observat ca atunci cand am mutat celule, in cadrul unui embrion, dintr-o zona in alta, ele se adaptau imediat la instructiunile matricii formatoare specifice acelei portiuni din spatiul embrionar, adica celulele sunt oarecum suspendate in campul morfic si in functie de locul precis pe care il ocupa in matricea campului, aceasta le determina rolul pe care il vor avea in viitorul organism.
......
Tiparul se afla in mediu sub forma unui camp iar celulele se adapteaza acelui tipar particular, fapt care le ajuta sa formeze tesuturi specifice si organe, asa ca celulele transmit informatie spre celelalte celule in camp dar in acelasi timp ele pot receptiona informatie. Prin urmare, corpul uman formeaza o comunitate. Prin definitie, comuniune inseamna in primul rand comunicare si toate celulele sunt integrate unei matrici mai mari care exprima caracteristicile campului.
Folosind o metafora biblica transpusa in limbaj stiintific, noi suntem creati in imaginea fizica a unui complement matriceal care se afla in afara noastra si astfel corpul fizic devine, in esenta, o copie a campului morfic de energie. Daca revenim la fizica cuantica, care se aplica la toate nivelele de manifestare, Albert Einstein spunea: "campul este singura agentie guvernatoare a particulei materiale". Aceasta se poate explica astfel: campul invizibil de energii reprezinta elementul responsabil care genereaza lumea materiala. Dar aceasta idee se regaseste si in conceptiile orientale care afirma ca "spiritul" modeleaza materia.
....
Mediul ofera celulelor o multime de atitudini, credinte, perceptii, strai emotionale si toate acestea moduleaza campul. Daca avem un "defect" in structura campului, aceasta va determina aparitia ulterioara a unui defect similar in corpul fizic.